| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cine esti?
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| Nici luna plutitoare, nici stelele din ceri N-or sa patrunza-n umbra trecutelor dureri, N-or sa patrunz-amarul pierdutei tinereti, Chiar de-as avea de-acuma s-o suta de vieti, Caci sufletu-mi e-atata de-ntunecat de-atunci Tu numai o privire in visul meu arunci. Ca toamna cea tarzie e viata mea, si cad Iluzii ca si frunza pe undele de vad Si nici o bucurie in cale-mi nu culeg, Nimic de care-n lume iubirea mea sa leg, Ca pe batranul Cain, pustiuri ma cuprind Doar bratele-ti de marmur in visul meu se-ntind. As vrea a mea viata sa aib-un inteles, Sa apar adevaruri, minciuna ori eres, Pentr-un nimic oricare, cu lumea sa ma lupt De-ar fi sa ma striveasca puterea-i dedesupt, Dar nu tin la nimica, caci nu mai cred nimic Doar genele-ti umbroase in visu-mi se ridic. Putin imi pasa daca cu mine voi spori Multimea care numai se naste spre-a muri, Din leaganul acelor sicriu nu s-a facut Ce-avura fericirea de-a nu se fi nascut Si sa ajung ca dansii atata am visat Ci doar de nemurire in vis mi-ai revarsat. Precum corabii negre manate sunt de vant Cu panzele umflate departe de pamant, Cum intre cer si mare trec paserile-n stol, Plutesc a mele ganduri pe-a sufletului gol Si-ntind a lor aripe spre negre departari, Tu nu treci, cum nu trece luceafarul pe mari. Am blastamat in haos intaiul vietii colt Pe care se-naltara a cerurilor bolti, El fu incepatorul eternelor dureri, El e eternul astazi, si-a fost eternul ieri, Am blastamat viata in insusi al ei miez Ci tu, intrand in visu-mi, te binecuvintez. De noaptea cugetari-mi, de ganduri ce gandesc, Pustiul se intinde, paduri imbatranesc De aspra viscolire salbatecului cant isi scutura copacii frunzisul la pamant, Caci sufletu-mi copil e al viscolelor reci Tu, ramura-nflorita, pe visul meu te pleci. Mai e inca in mine ceva de amagit? Au moartea ca s-o merit destul n-am suferit, Trecutu-mi de durere prea este uniform Ca sa am drept de somnul pamantului s-adorm? N-am izbutit de mine destul a-mi bate joc De mai apari in visu-mi o raza de noroc? Dar cine esti tu oare cu ochii de ma minti, Ai caror raze lucii sunt dulci fagaduinti De-amor fara de margini, de drage fericiri Cari nu sunt in lumea aceasta nicairi? De ce cu aratarea-ti ingreui al meu gand, Cu farmecul in visul vieti-mi strabatand? De ce? E iarasi umbra iubirii cei de veci Ce trece cu intregul ei farmec pe cand treci Caci e biruitorul amor atat de trist Ce-au luminat in umbra durerilor lui Crist Oriunde fug a tale priviri tot ma ajung; Din cadrul de-ntunerec nu pot sa te alung. |
|||
Pune poezia Cine esti? pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |