De-oi adormi
(varianta)
De-oi adormi curand
In noaptea uitarii,
Sa ma duceti tacand
La marginea marii.
Nu voi sicriu bogat,
Faclie si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Luceasc-un cer senin
Pe-adancele ape,
Care-n dureri adanci
Se nalta la maluri,
S-ar atarna de stanci
Cu brate de valuri,
Se nalta, dar recad
Si murmura-ntr-una,
Cand pe paduri de brad
Aluneca luna.
Si nime-n urma mea
Nu-mi planga la crestet,
Doar moartea glas sa dea
Frunzisului vested.
Sa treaca lin prin vant
Atotstiutoarea,
Deasupra-mi teiul sfant
Sa-si scuture floarea.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte,
Ce n-or sti ca privesc
O lume de patemi,
Pe cand liane cresc
Pe singuratate-mi.
Autor: Mihai Eminescu
Poezia De-oi adormi de Mihai Eminescu
|
