În van cata-veti...
In van cata-veti ramuri de laur azi,
In van cata-veti mandre simtiri in piept.
Viermele vremilor roade-n noi.
Caci nu-i iubire, ura d-asemeni nu-i
Si ce ramase umbra simtirei e:
Neteda, palida, ca si ea.
Nu e antica furie-a lui Achile,
Nu este Nestor blandul-cuvantator.
Tarana-i azi, si nimic mai mult.
Si unde-i Roma, doamna a lumii-ntregi,
Si unde-s astazi vechii si marii cezari?
Unde e astazi marirea ta?
Chiar papii mandri cu trei coroane-n cap,
Pastori de natii cu stramba carja-n maini,
Pulbere sunt chiar vii fiind.
Caci nu saruta regii piciorul lor,
Toate trecura:
Murmura lumii
Aprigul Ajax
Tibrule galben,
Pulbere-s astazi.
Caci nu se-nchina lumea la glas de sfant.
Semnele tainei
Mute raman si ii fac de ras.
Chiar tronul papei azi ca o scena e
Si el isi face mutrele lui plangand.
Hohotul lumii
Lumii intregi ii raspunde-atunci.
Caci nu-i s-ardice boltile de granit,
Un Michel-Angelo nu-i sa faca iar
Ziua din urma.
Templele vechie pustie raman.
Sa-nvie panza, Rafael astazi nu-i.
Nu-nvie dalta-n mainile cele noi.
Moarta ramane
Marmura grea sub ochiul mort.
In van cata-veti ramuri de laur azi,
In van cata-veti mandre simtiri in piept.
Toate trecura:
Viermele vremilor roade-n noi.
Autor: Mihai Eminescu
Poezia În van cata-veti... de Mihai Eminescu
|
