Iubita dulce, o, ma lasa...
Iubita dulce, o, ma lasa
Sa privesc fata-ti, ochiul tau ceresc,
Sa mangai paru-ti d-aùree matase,
Privindu-te, de-amor sa-nebunesc!
Ah, bratul tau rotund e alb — se lasa
Cu gratie pe umerii-mi — privesc
In ochii tai, in fata ta — in gura juna,
S-ascult uimit la vorba ta nebuna!
Nebuna, ca nu are sir si minte,
Ci gratie s-amor copilaros,
La gura ta, care zambind imi minte
Spre-a coperi misterul cel duios,
Ce-mi spune nu — cand da ochiu-ti fierbinte
Din genele-i imi spune voluptos —
Ah, tot amorul meu, copil in raze,
E concentrat in fiinta-ti luminoasa!
Surasul tau o raza e de soare,
Si ochii tai sunt stele-n noaptea mea,
Si sanul tau de vergina, ninsoare,
Ce lin l-acoperi tu cu mana ta,
Cand tremurand privesti si zambitoare
La-a lui dulci flori ce cresc alaturea —
Si sarutarea ta — oh, spune, spune
Cu ce s-aseaman dulcea-acea minune!
De n-ai fi tu, ce-ar folosi viata,
Sperantele-i, si binele-i, si tot!
Un vis ar fi amestecat cu ceata,
Un chin ar fi — ce l-as sfarsi sa pot;
Pe cand astfel o noapte e mareata,
Pierduta-n stele ce in cer inot,
Prin ele trece melancolic luna —
O gura da-mi, iubito — si-nca una!
Spre sarutare gura-ti se increata
Si ochii tai privesc intunecat
Si visatori. — Iubito, tu, glumeata,
Nu stii c-a saruta e un pacat
Si ca-n intunecata lor dulceata
Nu s-uita ochii de copii vodat’ —
Fara sa planga-n urma-a lor langoare
Si voluptoasa lor intunecare!
Caci ce ai zice daca eu acuma
As uita toate... tu ma intelegi —
E drept ca tie-o vorba-ti trebui numa
Ca toata firea mea in lant s-o legi —
Dar vorba aceea sèrie-ori de gluma
Cu care pasiunea-mi s-o diregi
Vei spune tu? — O, taci — o, taci, n-o spune —
Ai spus-o? -S manios, tu,-ntelepciune!
In van vorba ta bland povatuieste —
La seriozitatea ta surad;
Spre sarutare gura-ti se-ncreteste,
Spre sarutare ochii tai se-nchid;
Sireata esti! sub geana ce umbreste
Ochii-ti sclipesc, si-mi pare ca ei rad;
Cu bratul ti-i acoperi?... Suparata?
Ce te prefaci, iubita mea sireata?
Autor: Mihai Eminescu
Poezia Iubita dulce, o, ma lasa... de Mihai Eminescu
|
