Manusa
(dupa Fr. Schiller)
Lang-a leilor gradina regele Francisc asteapta,
Ca sa vaza cum s-o ncinge intre fiare lupta dreapta.
Imprejur cei mari ai tarii si ai sfatului s-aduna.
Pe balconul nalt se-nsira dame-n vesela cununa.
Regele da semn cu mana, sare-o poarta din tatane
Si un leu iese in fata, cumpatat, cu pasuri line,
Mut se uita imprejuru-i, casca lung, si a lui coama
Scuturand-o, isi intinde muschii si s-aseaza jos.
Regele un semn mai face, se deschide-o alta poarta
Si dintr-insa se repede
C-un salbatec salt un tigru, care cand pe leu il vede
Muge tare,
Coada roata o-nvarteste,
Scoate limba,
Sperios insa pe leu intr-un cerc il ocoleste,
Sforaie inversunat,
Apoi mormaind se-ntinde
Langa el.
Regele mai face-un semn,
Si pe doua porti deschise
Se azvarl doi leoparzi,
Ce cu pofta inimoasa de-a lupta se si arunca
Peste tigru.
Dar acesta ii apuca in cumplitele lui gheare —
Leul muge,
Se ridica in picioare,
Fiarele se-nfioreaza,
Si-mprejur, arzand de dorul de-a se sfasia-ntre ele,
Se aseaza.
O frumoasa mana scapa de pe margine de-altan
O manusa, drept la mijloc, intre tigru si-ntre leu;
Iara dama, Cunigunda, zise-atunci, batandu-si joc,
Cavalerului Delorges:
“Dac-amorul ti-e fierbinte cum te juri in orice oara,
Sa te vaz,
Mergi, manusa de-mi ridica!”
Cavaleru-alearga, iute se coboara
In grozava prejmuire, calca sigur, fara frica,
Din mijlocu-acelor monstri,
Cu-a lui degete-ndraznete el manusa i-o ridica.
Cu mirare si cu groaza
Damele si cavalerii l-au privit,
Insa foarte linistit
El manusa o aduce inapoi.
De-a lui lauda rasuna orice gura,
Cunigunda il priveste cu o gingasa caldura,
Ce-i promite ca norocu-i e aproape. —
Dar manusa el in fata i-o arunca:
“Doamna mea, o multumire ca aceasta n-o mai voi!”
Si-o lasa numaidecat.
Autor: Mihai Eminescu
Poezia Manusa de Mihai Eminescu
|
