| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Mitologicale
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
|
Da! din portile mandre de munte, din stanci arcuite, Iese-uraganul batran, manand pe lungi umeri de nouri, Caii fulgeratori si carul ce-n fuga lui tuna. Barba lui flutura-n vanturi ca negura cea argintie, Parul umflat e de vant, si prin el colturoasa coroana, Impletita din fulgerul ros si din vinete stele. Hohot-adanc batranul cand vede ca muntii isi clatin Si-si pravalesc caciule de stanci cand vor sa-l salute Codrii batrani rad si ei din adanc si vuind il saluta Paltenii nalti si batranii stejari si brazii cei vecinici. Numai marea-albastra murmura-n contra orgiei, Care batranul rege-o facea:-n betia lui oarba, El man-ostiri de nori contra marii s-armia-i neagra, Rupta pe-ici, pe colea de-a soarelui rosa lumina Siruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde. Si netezindu-si barba, trece prin ei uraganul Dus de fulgeratorii cai in batrana caruta, Care scartaie hodorogind, de-ai crede ca lumea Sta sa-si iasa din vechile-i vecinice incheieture. — Groaznic s-a imbatat batranul — soarele zice; Nu-i minune — a baut jumatate d-Oceanul Pacific. Rau ii mai umbla prin pantece-acum bautura amara. Insa-s eu de vina c-umplut-am de nouri pahare Cu apele marii adanci, boite cu rosa lumina — Cine dracul stia acum ca de cap o sa-si faca! Ah! mosneagul betiv e-n stare-ntr-o zi sa ruine Toate societatile de-asigurare din tara. Soarele-si baga capul prin nori si limba si-o scoate Si c-o raza gadila barba batranului rege. — Hehe! zice batranul, razand, ce faci tu, Pepeleo? Tanar, hai? De mii de ani tot tanar te vad eu, Pare-mi ca dai pe obraz cu ros dupa moda de astazi, Altfel nu-nteleg cum tanar de-o mie de evi esti. — Taci, mosnege far’ de obraz, te du, te trezeste Vezi in ce stare te afli, coroana iti sta pe-o ureche Si cu veselia ta proasta lumea ruini tu! Insa-a popoarelor blonde de stele guverne-indaratnice, Vai! nu facuse sosea cumsecade pe campii albastri Si se rastoarna carul si rau se-nglodeaza batranul. Mai ca era sa-i ramaie ciubotele-n glodul de nouri. Hei, ce-i pasa! El norii framanta jucand mocaneasca Si pe-un vant l-apuca de cap, facandu-i morisca. Se tavalea peste cap si, piscat de-un purec de fulger, Se scarpina de-un sir de paduri ca de-un gard de rachita. Norii rosesc de rusine si fug iar vantul se culca Intre codri si munti Uraganul mahmur poticneste Spre castelul de stanci, ce-si deschide uriasa lui poarta, Spre a-l primi pe bolnavul batran in surele hale. El isi ia coroana din cap si in cui o atarna, De sclipeste-n noapte frumoasa si rosa — un fulger Incremenit in nori. Cojocul l-anina El de cuptor ciubote descalta si negrele-obiele Cat doua lanuri arate le-ntinde la focul Gheenei Sa se usuce Chimirul descinge si varsa dintr-ansul Galbeni aprinsi intr-un vechi caus afumat de pe vatra. Mare cat o pivnita-N patu-i de pacla-nfoiata, Regele-ntinde batranele-i membre si horaieste. Pana-n fundul pamantului urla: pestere negre Si radacinile muntilor mari se cutremura falnic De horaitul batranului crai. Iara-afara Vezi un ger batran si avar cu fata mahnita, Carabanind al zorilor aur in saci de-ntuneric Ca sa-l usuce-n rubine. Cu-ncetul, cu-ncetu-nsereaza Soarele, ca sa impace marea, la ea se apleaca, Lin netezeste-a ei fata albastra si-adanc se uita In luminoasele valuri a ei si sanu-i desmiarda Cu tot aurul razelor lui. La pamant se mai uita Florile toate ridica la el cochetele capuri Copilaroase si ochii lor plini de zadarnice lacrimi Pe gradini se mai uita, pe-alei de visini in floare Si de ciresi incarcati, de salcami cu mirosul dulce. Pe-acolo se primbla o fata-in albastru-mbracata, Parul cel blond impletit intr-o coada ii cade pe spate Ca Margareta din Faust ea ia o floare in mana Si soptea: ma iubeste nu ma iube ma iubeste! Ah! boboc amabila esti frumoasa si — proasta, Cand astepti pe amant, scriitor la subprefectura, Tanar plin de sperante, venind cu luleaua in gura Soarele-a apus, iar luna, o closca rotunda si grasa, Merge pe-a cerului aer moale s-albastru si lasa Urmele de-aur a labelor ei stralucinde ca stele. Iar de a doua zi se scoala batranul si urca Raraul Numai in camesoi, descult si fara caciula Si se scarpina-n cap — somnoros — uitandu-se-n soare. Se duce — ca gansac. |
|||
Pune poezia Mitologicale pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |