| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Femeia in Negru de Nicolai Costenco Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Mortua est!
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| Faclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot in orele sfinte, Un vis ce iai moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii hotar. Trecut-ai cand ceru-i campie senina, Cu rauri de laptesiflori de lumina, Cand norii cei negri par sombre palate, De luna regina pe rand vizitate. Te vad ca o umbra de-argint stralucita, Cu-aripi ridicate la ceruri pornita, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaia de raze, ninsoare de stele. O raza te-nalaa, un cantec te duce, Cu braaele albe pe piept puse cruce, Cand torsul s-aude l-al vrajilor caier Argint e pe apesiaur in aer. Vad sufletu-ai candid prin spaaiu cum trece; Privesc apoi lutul ramas albsirece, Cu haina lui lunga culcat in sicriu, Privesc la surasu-ai ramas inca viu - ai-ntreb al meu suflet ranit de-ndoiala, De ce-ai murit, inger cu faaa cea pala, Au nu ai fost juna, n-ai fost tu frumoasa? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasa? Dar poate acolo sa fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu rauri de focsicu poduri de-argint, Cu aarmuri de smirna, cu flori care cant; Sa treci tu prin ele, o sfanta regina, Cu par lung de raze, cu ochi de lumina, In haina albastra stropita cu aur, Pe fruntea ta pala cununa de laur. O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Cand viaaa-i o balta de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori inflorit, Cand viaaa-i un basmu pustiusiurat. - Dar poate o ! capu-mi pustiu cu furtune, Gandirile-mi rele sugrum cele bune Cand sorii se stingsicand stelele pica, Imi vine a crede ca toate-s nimica . Se poate ca bolta de sus sa se sparga, Sa cada nimicul cu noaptea lui larga, Sa vad cerul negru ca lumile-ai cerne Ca prazi trecatoare a moraii eterne a-atunci de-ai fi astfel atunci in vecie Suflarea ta calda ea n-o sa invie, Atunci graiu-ai dulce in veci este mut Atunci acest inger n-a fost decat lut. ai totuai, aarana frumoasasimoarta, De racla ta razim eu harfa mea sparta ai moartea ta n-o plang, ci mai fericesc O raza fugita din chaos lumesc. a-apoi cine atie de este mai bine A fi sau a nu fi dar atie oricine Ca ceea ce nu e, nu simte dureri, ai multe dureri-s, puaine placeri. A fi? Nebuniesitristasigoala; Urechea te mintesiochiul te-naala ; Ce-un secol ne zice, ceilalai o deszic. Decat un vis sarbad, mai bine nimic. Vad vise-ntrupate gonind dupa vise, Pan' dau in morminte ce-aateapta deschise, ai nu atiu gandirea-mi in ce sa o stang Sa rad ca nebunii? Sa-i blestem? Sa-i plang? La ce? Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, inger, de ce fu sa fie? Au e sens in lume? Tu chip zambitor, Trait-ai anume ca astfel sa mori? De e sens intr-asta, e-ntorssiateu, Pe palida-ai frunte nu-i scris Dumnezeu. |
|||
Pune poezia Mortua est! pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |