| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Nu ma-ntelegi
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
|
In ochii mei acuma nimic nu are pret Ca taina ce ascunde a tale frumuseti. Caci pentru care alta minune decat tine Mi-as risipi o viata de cugetari senine Pe basme si nimicuri, cuvinte cumpenind, In vorbe pieritoare ca-n lant sa te cuprind, Si in senin de stele durerile sa-mi ferec Pan’ nu s-o stinge umbra iar dulce-n intunerec? Si azi cand a mea minte, a farmecului roaba, Din orisice durere iti face o podoaba, Si cand rasai nainte-mi ca marmura de clara Iar ochii tai cei mandri scanteie in afara, Incat de-ale lor raze nu pot patrunde inca Ce-adanc trecut de ganduri e-n noaptea lor adanca; Azi — cand a mea iubire e-atata de curata, Ca aura de care tu esti impresurata, Ca setea ursitoare ce-o au dupaolalta Lumina de-ntunerec si marmura de dalta, Cand sufletu-mi atarna plutind in ochii mei De un cutremur tainic al tinerei femei Si vietile-amandoror s-amesteca-n intreg, Cand inteles de tine, eu insumi ma-nteleg. Sa treaca inflorirea de-un vant al recii ierne, Sa-nceti a fi icoana iubirii cei eterne, Cu marmura cea alba sa nu te mai asameni, Sa fii ca toata lumea — frumoasa intre oameni, Sa-ncete-acea simtire ce te-au facut o zeie, Sa fii — incantatoare — dar numai o femeie, S-atunci sa-mi zici: — Privirea ce-atat ai adorat-o E inca tot senina, fermecatoare Iat-o!? E inca tot! Avea-vei in ochii-mi acel pret Ce azi ti-l da sfiala pierdutei mele vieti? Voi fi supus duioasei, nemaisimtitei munci, C-o oaste de imagini sa te iubesc s-atunci? Au nu stii tu ce suntem? Copii nimicniciei, Nefericiri zvarlite in brazdele veciei, Ca repedea rotire a undelor albastre Gandirea noastra spuma zadarniciei noastre, Iar visuri si iluzii, pe marginea uitarii, Trec si se pierd in zare ca paserile marii. Si ce ramane-n urma in noi decat obscura Si oarba suferinta ce bantuie natura? Si azi cand am puterea ce-o are numai Domnul, Din haosul uitarii s-alung pe-o clipa somnul, Pe schelea lumii noastre urate si-ntr-un chip, Cu vorbe-mpestritate, zidite din nisip, Eu sa zaresc o alta — un rai, o primavara, Si-n codri plini de umbra lucie de izvoare — Azi, cand esti prea mult inger si prea putin femeie, Frumoasa cum nici Venus nu a putut sa steie, In loc de-a fi un soare al astei lumi intregi, Tu imi ucizi gandirea, caci nu ma intelegi. |
|||
Pune poezia Nu ma-ntelegi pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |