O, dulce înger blând...
O, dulce inger bland,
Cu ochi uimiti de mari,
La ce mai reapari
Sa-ngreui al meu gand?
Parea ca te-am uitat,
Ca n-oi mai auzi
Ca-mi amintesti vo zi
Din viata mea de sat!
Mai poti sa-ti amintesti
Cum noi umblam desculti
Si tu steteai s-asculti
Duioasele-mi povesti?
Spuneam cum au umblat
Frumos fecior de crai
In lume noua ai
Iubita de-au aflat!
Ca si cand te-ai mira,
Tu ochii mari faceai,
Desi ma pricepeai
C-o spun in pilda ta;
S-apoi cand te rugam
Sa-mi spui de ma iubesti
Prindeai ca sa soptesti
Cu buzele abia!
Si-mi raspundeai cu dor:
“Tu nu ma vei cata,
In veci raman a ta
Caci drag imi esti de mor...”
Uitasi al tau cuvant:
Nu m-ai chemat sa viu
Alaturea-n sicriu,
La stanga ta-n mormant!
Dar azi, cand se parea
Ca-n veci eu te-am uitat,
Tu iar te-ai aratat
Ca-n tineretea mea;
Suflarea ta usor
Zburat-au racorind
Si reintinerind
Intaiul meu amor.
Mai tare sa-mi vorbesti:
— De mine ce te temi? —
S-aud cum lin ma chemi
Acolo unde esti!
Curand, curand si eu
Imi pare c-oi pleca
Pe dulce urma ta,
Iubit copilul meu!
Autor: Mihai Eminescu
Poezia O, dulce înger blând... de Mihai Eminescu
|
