O strada prea îngusta
O strada prea ingusta
Parea ca se facea —
Si case lungi si negre
Pe doua parti era.
Pe dansa nu luceste
Un singur felinar —
Eu trec incet si fluier
In suflet cu amar.
Deodata simt in urma-mi
Venind, tiptil-tiptil,
Pas sfiicios de fata,
Usor ca de copil.
Si simt cum ca de bratu-mi
Un brat usor s-anina —
Si simt ca mana-mi strange
O mana dulce, fina.
Rasuna miazanoaptea
Din turla neagra, veche —
Suntem atat de singuri
Si suntem o pereche.
Caci tu esti, tu iubita!
Si am dorit, ah, cat!
Sa fim odata singuri
Si iata-ne-n sfarsit!
Nici stii, copila dulce,
Cate pe suflet am!
De cand te intalnira
Ochii mei, te iubeam;
Mi-erai atat de draga —
Mi-era atat de dor —
Incat credeam adesea
Ca trebuie sa mor!
O, in sfarsit!... Copila,
Si ai venit — chiar tu!
Am asteptat norocul —
Norocu-acesta nu.
Cum dete preste mine?
Cum de-ai gandit sa vii,
Sa simt suflarea-ti calda
D-urechea-mi c-apropii?
Autor: Mihai Eminescu
Poezia O strada prea îngusta de Mihai Eminescu
|
