Pajul Cupidon...
Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e rau si alintat,
Cu copii se harjoneste,
Iar la dame doarme-n pat.
De lumina ca talharii
Se fereste binisor,
Pe feresti se suie noaptea
Dibuind incetisor;
Cordelute si nimicuri,
Iata toate-a lui averi...
Darnic cand nu vrei nici una
Si zgarcit daca le ceri.
In volumul ros de molii
Cauti noaptea adevar
Si-ntalnesti lipita-n file
Vita-i galbena de par.
El da ganduri ne’ntelese
Vrastei crude si necoapte,
Cu icoane luminoase
O ingana-ntreaga noapte.
Cand de-o sete sufleteasca
E cuprinsa fata mica —
A dormit cu ea alaturi
Ca doi pui de turturica.
E sfios ca si copiii,
Dar zambirea-i e vicleana;
Dara galesi ii sunt ochii
Ca si ochii de vadana.
Gat si umere frumoase,
Sanuri albe si rotunde
El le tine-mbratisate
Si cu mainile le-ascunde.
De te rogi frumos de dansul,
Indestul e de hain
Valul alb de peste toate
Sa-l inlature putin.
Autor: Mihai Eminescu
Poezia Pajul Cupidon... de Mihai Eminescu
|
