| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
LOGOS, izvorul (VI) de Daniel Turcea o, blindete cum vii lin, ca o lacrima luminind tu nu mai osindesti, tu invii si cine n-ar vrea sa se intoarca nevinovat dintre faptele sale ? Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
| |||||
Surori
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| O gingas copil de rege cand in haina-ti infoiata Treci in faetonu-ti mandru se mladie nalta-ti poza Cum din frunzele-nfoiate rade un boboc de roza Ce frumoasa treci prin lume de-aratarea-ti luminata. Ochii tai cei mari si negri stralucesc de-o juna viata Fata-ti marmura lovita de rasfrangerea-aurorei, Parul tau negru si luciu lin in respirarea borii in cununa lui de roze albe s-imfla si se-ncreata. Sase cai l-a ta trasura zbor pin vuietul multimei Cari cu caciule-n mana si cu gurile cascate Saluteaza-n a ei cale pamanteasca zeitate. Tu surazi. Te simti nascuta spre fericea omenimei. Toti o stiu asta, caci buna zic ca esti dulce copila, Ca un ochi nu s-urca-n lacrimi inspre tine in zadar Si ades cand noaptea pune ochiol lumei otar, Nestiuta cauti praguri, scunde, vrednice de mila. Dar deodata in multime, tu opresti ochiul tau mare De-o idee dureroasa al tau suflet e cuprins Spune inger, ce durere al tau suflet a atins De s-a-ntunecat deodat-a ta privire razatoare. O femeie din multime a-naltat cu nepasare Ochiul ei cel trist si rece, fata-i jun-adanc palita, Una din acele fiinte, cu adanc dispret privita Din pierzarea ei s-arunca ochiul bolnav, negru, mare Fara de nici o speranta curge viata-i otravita De eterna remuscare, de dispret, de saracie, Nici o raza de iubire in viata ei pustie Pur ce e, nu se atinge de-a ei frunte umilita. Pata ei i-nchide pragul milei si a indurarei Chiar compatimirea goala, ce nimica nu pretinde, Se intoarce de la dansa de la cea care se vinde, inainte-i si-ndaratu-i mute-s usile sperarii. Tu? Unde te-apropii, codrul se preface in gradina, intristarea -n bucurie, bucuria-n fericire, Secolii coroanei tale cu regala stralucire Pot s-ardice grau din piatra si palate din ruina. Ea? Nascuta in camara unei saracii obscure Si obscene; niciodata glasul bland al rugaciunei, Mila mamei, voia tatei n-a-ndrumat sufletu-i june. Pe-a pierzarii cai ei insii o-ndreptara s-o vandura. in inima ei de mica semanat-a fost icoana A coruptiei adance nici o raza de virtute, Nici un sambure d-iubire. Lacomiei cei astute Unei mame desfranate victima cazu Sarmana! Da, da! De trei ori sarmana, caci cu toat-a ei cadere Fara de masura-n lume si cu toata desperarea Fara de masura-n suflet ea e buna ochiu-i are Pentru orice neferice lacrimi, mila si durere. Ea de toti dispretuita, e in stare sa se-nchine La vederea-unei copile, ce-n biserica se duce Ar ruga ca sa n-o uite-n inchinarea ei cea dulce Si ar vrea ca sa-i sarute pentru-o vorba-ale ei mane. Cu o fata aspra, rece, multumita ea respinge A sarmanului ce-ajuta. Al ei ochi, pare ca-ntreaba: Merit si eu multamire? Si-ntinzandu-i mana slaba Ea ii da tot, tot ce are, si el rade cand il plange. in biserica de intra candelele aurie Pentru ea-s nepasatoare Alba ca paretele la ele Ea se uita Numa apasa bataia inimei grele Ar plange? ah lumea-ar zice cum ca este fatarie. De aceea doar cu mana a ei inima s-apasa Cum o doare Si nimica nici un mod nu-i de scapare indaratu-i desperare si-nainte-i desperare, Nici un ochi nu se abate l-a ei viata-ntunecoasa. O Doamne!gandeste-n sine, cei ce-azvarl cu pietre-n mine Cum ca drept si bun veghezi tu zic asupra tuturor Vars-o raza, numai una din eternul tau amor intr-a sufletului noapte si in inima-mi de tina! Pulbere-s far- de vointa, inima mea pustiita Ah! nimic nu e de vina la cumplita mea viata Nici nu o simteam in mine, cand am fost dusa de brata Pe acea cale pierduta, ne-nturnata, pangarita. Un pictor cu fruntea mare, ce un univers ascunde Carui de model serveste ea de-o Venere antica, La privirea ei mareata, lui din mani penelu-i pica: Unde-am mai vazut el zise chipul tau Madona, unde? Doar in fruntea mea? Frumoasa ea era si cu uimire S-apropie eZde dansa un copil. Cu dinadinsul El i-ofera-a lui iubire Rece ea privi la dansul Desi se topea-n dorirea-i sufletul de fericire. Sunt cazuta gandi dansa nimeni nu s-uita la mine S-as avea dreptate-acuma in prapastia-mi de-a trage Pe orce omPe cei ce urasc, da!Dar ast cap cu visuri drage Cu gandirile-i marete? Ah! lasa sa mor mai bine, inviind panza cea goala c-umbra gandurilor sale Va uita curand pe-acea ce cu-amoru-i o imbie Merit sa-i leg viata sfanta de-un moment de nerozie Binecuvantata fie dulcea ochiului tau jale! Astfel este ea ca tine! Totusi cand tu treci cu fala imprejur, nainte-n urma-ti urari lungi, fete senine Ea? suieru-unui nemernic, rasul fetelor batrane Aratand nepasatoare dar fiind atat de pala. De-ai muri ucisa doara de a florilor miroase Ca de marmura un inger, in mijlocul domei nalte, Pe un catafalc depusa, un popor ar plange-ncalte Dupa sufletu-unui inger, dupa sfanta cea frumoasa. Ea? de se va surpa moarta intr-o noapte de betie Prin ciocnirea de pahare si prin danturi desfranate, Care par atat de veseli si-s atat de desperate! De-a muri, nici chiar in moarte liniste nu va sa-i fie. Nu nici maiestatea mortii nu sfinteste pe sarac. Poate ca scheletul, care a purtat asta-avutie De frumseta si durere preparat d-anatomie Va face-un pedant dintr-insul. Si in urma intr-un sac Va fi aruncat in groapa cea comuna. O scanteie, De a careia viata n-a intrebat in lume nime! Si sunt milioane de-oameni, cari-n trista omenime Au mai tot aceeasi soarte. Ce de plans, ce trist-idee! Samanati cu toate astea e aceeasi fata blanda, Ochii negri sunt aceeasi, parul, bratul si statura E un joc, o ironie, ce-ntamplarea si natura A creat sau este o noima in ast doliu, mai profunda? Cine stii de nu ti-i sora Daca-n nopti de ratacire insusi tatal tau calcat-a peste pragul depravarii Si-un moment obscur nascut-a asta fiica a durerii Ce raspundere-are-n lume-asa numita fericire. Poate ca prin sange este mai aproape de-al tau sange Decat orice om in lume Si cand cugeti ca-ntamplarea Lesne-ar fi putut pe tine sa te nasca-n depravare Si pe ea-n leagan de aur sufletu-n tine se strange. |
|||
Pune poezia Surori pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |
|
|