| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Lumini din departari
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mircea Barsila
|
|||
|
|
|||
| 1. Tot mai exista catune unde fetele sunt cununate, in zori, de un preot cu masca de cerb. Unde se canta, toamna de toamna, cantece galbene despre gramezile galbene de porumbi si cantece rosii despre vinul rosu din butoaie. Inca se mai fac sacrificii de tapi si de tauri, intr-un altar primitiv inaltat deasupra unei gropi in care se scurge, murmurind, sangele. Anacronice catune inconjurate, prin munti, de prapastii ; indurandu-si, senine, anonimatul, la poalele dealurilor batute, de cand sunt ele, de aceleasi vanturi - sau cele risipite in largul campiilor unde femeile imping, toata iarna, cu vatraiul, in sobe, ciucalai si ghijuri cu boabele stricate. Acolo ma simt eu, intr-adevar, acasa : in acele alveole din ce in ce mai rare, din pacate, ale lumii stravechi. De mult n-am mai trecut printr-o livada ale carei frunze oglindesc in verdele dintre nervurile lor infinitul tricotat de insectele verii. De mult n-am mai umblat, in haine de doliu, in vreme ce pamantul se desface, ostenit, din lanturile de fier ale soarelui. O lume fara de care eu nu as mai fi eu si unde isi ies, pur si simplu, din minti, zavozii legati la scuteala, sub patuiaguri sau in praful amestecat cu tohoc de sub patule, si incep sa caraie, speriate, gainile, cand apare pe uliti cate un ursar, in amurg, cu ursul lui fara colti si care joaca, supus, inaltat pe picioarele dinapoi. 2 . De fiecare data, cand fulgerul dezgroapa cate-o moneda straveche de bronz sau de fier, urmeaza o seceta cumplita. Saptamani de vara, la rand, norii sunt asemenea boilor inviati cu apa descantata - dupa ce le-a fost mancata carnea la blestematele ospete ale vrajitoarelor - dar care nu mai pot sa traga la juguri - sarmanii - in noua lor existenta. Si dealurile din jur parjolite de arsita si chinuite de propriile lor vedenii, zi de zi la amiaza, cand danseaza ca dealurile din Biblie. Sunt arse peste tot gunoaie si vechituri al caror fum urat miositor este insarcinat sa alunge nevazutii balauri ce se imperecheaza, atatati de caldura, in vazduh si spurca fantanile aruncandu-si samanta in ele. Se prelungeste pana tarziu, dincolo de miezul noptii, vipia si se prefac, adesea, in serpi si naparci, pletele, prin grajduri, ale iepelor batrane. Pasari ratacite. Vrabii cu aripile lasate. Omizi. O seceta cumplita sub privirile de soldati aparand o reduta ale maruntilor idoli din paie si huma atarnati din loc in loc pe la stresini. 3. Poemul meu este inchinat unui catun din Gorj si, in acelasi timp, oricarui catun din lume unde oamenii sunt ademeniti, pana in ultimul ceas, cu firimituri, asa cum sunt ademenite si umbrele, tacute si umile, ale pasarilor, cu paduchi de pasare. Un catun ascuns intre doua boturi de deal, izolat, anonim si pe care il port in suflet, prin lume, cu ulitele si gardurile lui primitive, unele din tarusi de salcam, altele, din maracini taiati, primavara, inainte de inmugurire, cu vartelnite si obiceiuri stravechi, cu norii si stelele de pe cer - aceste fete alergad in pielea goala cu un miel negru in brate - si cantecele cantate pe la petreceri sau la nunti intre care si acesta ,,Foaie verde mar mustos, / Fa-ma, Doamne, cum am fost ", pe care-l stiu, inca de cand eram mic, de la fratele mamei, cantaret la biserica. Era pe cand ma tundeam cu breton si vedeam, adesea, o marama de inger, in noptile geroase ale iernii, arzand, in flacari austere, pe la ferestre. 4. Tin minte tufisurile de maracini unde bocitoarele isi faceau, in noptile de doliu, culcusurile, acele femei in straie cernite si parul la fel de alb ca firele din coada unei iepe balane, uriasul gorun din apropierea garlei pentru gaste si rate nelipsita strachina cu muraturi acri la cina, combinatia de stiri si muzica populara de la aparatul de radio cu lampi, in diminetile de iarna, inainte sa se lumineze, orarul de trezire al pasarilor respectat, cum se spune, la secunda : ,, macaleandrul - la patru si patru minute, la patru si treizeci canta cucul, iar la patru si zece - privighetoarea, dupa ora Europei Centrale " si abia la sase fara cinci - mierlele si carsteiul, apa din beciuri la topirea zapezilor, in martie, cand se intorc din departari si, totodata, din trecut, cocorii si berzele, umbra tapului pe un perete, in lumina lunii, capcanele pentru vulpi si dihori, groparul, juganitorul de tauri si de cai si moasa a carei indatorire cuprindea si apararea pruncilor de ancestrala frica de Irod. Tin minte atat de frumoasa zbenguiala a fulgilor de zapada, cand incepea intaia ninsoare a anului, si chinurile prin care treceam uneori, incercand sa-mi scot, cu un ac de cusut, un varf de maracine din talpa, si norii de praf cand era maturata curtea, la cinci dimineata, si macanitul si cotcodacitul - de fapturi revoltate - ale orataniilor, si guitatul purceilor, in asteptarea laturilor calde, si zbaterea curelei de transmisie a masinii de treierat ,, si mecanicul cu sapca patata de ulei si plin de funingine ochind cu coada ochiului sanii si mijlocul si soldul muierilor ,, si nechezatul cailor, in diminetile - asimetrice - ale toamnei cu pasari de noapte zabovind pana tarziu printre ramurile nucilor, si pantofii albi ai tinerei invatatoare gazduita in camera de pastrare - si care s-a straduit o iarna intreaga sa ma dezvete de obiceiul de a rontai turturii de gheata de la stresinile casei. Insasi luna era pe atunci o fata care locuia cu noi, in acelasi catun, in aceeasi batatura, in aceeasi casa si, totodata, si in magica lume din adancul fantanilor. 5. Se vad, printre salcii, cand privesc inapoi aceleasi nimfe goale - intelegeti ? goale ! - din anii cand eram copil si ma scaldam in apa dulce, printre mrene, a raului, un rau ce nu seca niciodata, si printre rosioare, si dealurile semanate din mosi-stamosi cu secara, si gospodinele cu tineretea pierduta prea devreme foindu-se, seara de seara, imbujorate, pe langa plitele de fier ale sobelor, si caciulile de oaie barsana - roase de sudoare pe de margine - ale barbatilor incalzindu-se cu o dusca de rachiu rece inainte de a pleca, in frigul diminetilor de noiembrie, sa aduca din padure o caruta de lemne. Se vede, la fel ca intr-o galeata cu apa limpede, trecutul care este si el, la urma urmelor, tot un astazi, numai ca, pusi unul langa altul, cei doi astazi seamana, din pacate, cu o pereche de manusi desperecheate. Se vad batranele femei crescandu-si nepotii rasariti ca buretii dupa ploaie si pe care-i invata sa adune vreascuri de foc si cum sa se apere de pleava batuta de vant, la vanturarea graului, iar printre ele si bunica atat de sfatoasa si de grijuluie : ,, daca te tai cu o secure, ungi o carpa de in cu untura si o legi de taisul securii cu care te-ai taiat, dar s-o tii cu taisul in sus si, pe masura ce grasimea de pe secure se usuca, se vindeca si rana ,, Se vad coroanele de flori atarnate ca niste colaci de salvare la gatul crucilor noi din cimitir si se aude rapaitul ciocanitorilor prin livezi - aceste pasari vopsite, fovist, in alb si rosu si negru si care intruchipeaza insesi amintirile mele din copilarie. 6. Intaiul carnaval - cel de Lasata Secului - din viata mea. Aveam doar cativa ani, inca nu eram la scoala, iar mama purta o masca de dropie. Nu mai erau ale ei nici mersul si nici miscarile capului, ci, intru totul, ale celeilalte. Si dorinta - greu stapanita - de-a incerca s-o ridic in brate, spre a vedea daca nu are cumva si greutatea unei dropii. N-am indraznit, la gandul ca mama - tradata, in sfarsit, de ciocul acela scurt - era, de fapt, o dropie travestita in femeie. Nu mai erau ale ei nici mersul si nici miscarile capului, in timp ce lungii cercei, niste cercei cat o limba de caine de lungi, ii dadeau un aer - as zice eu, acuma - de idol arhaic. 7. Acolo, in acel catun unde fiecare cioban este un brad verde sub care se odihnesc, la umbra, cateva oi, in timpul amiezei, si unde cainii latra fara sa vrea sa spuna nimic mai mult, unde toti liliecii sunt proveniti din soareci care au mancat firimituri de anafura in altarul bisericii, unde Rusalcele se harjonesc, in lumina lunii, si rad din nimic, intr-o ciudata hora, prin poienile verzi ale dealurilor, unde pruncii sunt facuti mai intai, ritualic, din aluat pentru cozonaci, si unde caii isi ascund necontenita pornire spre aventura sub masca unei false timiditati vesperale, acolo, in acel catun, m-am pierdut azi-noapte, din nou, in bratele fierbinti le tuturor femeilor, in felul unei albine in adancul unui potir alcatuit din nenumarate petale albastre . 8. O singura data am fost de fata la curatarea unei fantani. Eram copil. O oala noua, smaltuita, si o suveiche, o minge grea, plina cu apa, si un sirag de margele, un ceas de mana, un craniu de cocos, cu o cheie ruginita in cioc, si o caruta de noroi, iata ce se scoate, de obicei, dintr-o fantana de lemn sau din tuburi largi de beton, din tinuturile mele natale. Eram copil, iar la sfarsit, cand a iesit la lumina, cel ce lucrase in adancul ei avea parul aurit. 9. Tin minte totul : gaurile de prigorii din rapa nisipoasa de la Cioaca Rosie si sculele din magazia de scule - rindeaua, burghiurile, menghina, tesla, coltarul - si masina pe rulmenti in care invarteam fagurii cu miere de salcam, si bataliile, vara, pe miristi, in coarne, ale berbecilor, pana cand aparea, in cele din urma, corbul cu o picaura de apa vie in plisc si alta, dimpotriva, moarta, totul, absolut totul, de la cutia scorojita a patefonului si care semana cu o enorma bucata de zahar cubic vopsita in negru, la palonul cu guler din blana de veverita al mamei. Iesi din momant, batranule potcovar si potcoveste caii cu spinarea incinsa de soare si truda, multi dintre ei sub 450 de kilograme cat au, in medie, animalele de povara. Iesi din mormant, tovarase secretar al Primariei si elibereaza-mi un nou certificat de nastere in care sa fiu cu douazeci de ani mai tanar. Vino sa ne jucam din nou pe malul stirb al garlei, prietene si fost coleg de scoala, ucis in copilarie de rotile unui camion. Vino in bratele mele, pe genunchii mei, vino, inapoi, cat mai pot sa te primesc in viata mea reala, copilarie. Stiu, stiu, multa vreme, dupa ce nu mai suntem copii, mainile noastre continua sa se joace. 10. Un taur inaintand ca un tanc spre juninca aflata la intaiul ei rut. Si amazoanele de saptispe ani, in sandale de rachita si decheiate la piept, dand frau liber cailor sa alerge prin fanete, intr-un glop afanat. Si ratul porcesc al mastilor de pe fetele celor veniti sa stropeasca, in timpul infloririi, pomii din livada, incat pareau niste fapturi din iad, in oglinda mintii mele de copil speriat de absurda intamplare a mortii. Odata, curios din fire, m-am inhaitat cu pestisorii din rau, o zi intreaga de vara am avut si eu bronhii si aripioare si solzi de argint. Tin minte totul, absolut totul, iar printre amintirile de neuitat se afla si aceasta : un sobor de femei, pe la porti, cand ingrozitor de marunte - si de nerecunoscut - cand monstruos de mari, intre flacarile palpaitoare - sus, jos, sus, jos - si din ce in ce mai nervoase ale tortelor de smoala si zdrente, intr-o noapte intunecoasa de primavara. 11. Iata cum este scoasa moartea din satul nostru in anul cand sunt prea multe inmormantari. Se face o femeie din paie in marime naturala si, incoronata cu o tichie rosie, este purtata intr-o caruta intre doi oameni inarmati cu niste pusti de lemn vopsite in culori tipatoare. O mare multime urmeaza carul spre locul unde va fi judecata si unde este inlantuita de un stalp, iar fetele si baietii, legati la ochi, incearca s-o strapunga, de la zece pasi, cu seceri si cutitele de injungiat porci. In cele din urma, este aruncata in apa sau, dimpotriva, in flacarile unui foc din crengi de salcam, dupa cum hotarasc cei doi judecatori : un copil cu masca de urs si o vaduva batrana dechizata in mireasa. 12. E-tat de placut sa stai singur, pana tarziu, in linistea din oborul casei parintesti numarand cometele care apar doar o singura clipa si avioanele plutind printre stele, in vreme ce vitele par a se intelege din ochi, in toiul noptii, cu cineva care vorbeste cu ele, din golul in care privesc fascinate, greu de spus cu cine, poate chiar Maica Domnului sau Iisus venit sa le povesteasca despre nasterea Sa unde s-au aflat de fata toti zeii cei mari de pana la El, prin intermediul dobitocelor din staul boii caprele oile caii a caror infatisare au imprumutat-o de atatea ori, in lungul veacurilor, pe pamant. 12. Ce mai frumoasa si cea mai blanda intre toate vacile din copilaria mea a fost Priana. Desigur, mama o iubea pentru laptele ei gros si pentru ca sta cuminte la muls, iar tata - pentru rosul placut al parului si petele albe, unele mari cat un judet de pe harta atarnata la scoala, in cui, si altele - dese, marunte, stelare. Pentru mine, intrucat pastea oriunde, era si mai frumoasa - si numai cei crescuti la oras nu stiu ce inseamna sa fii hartuit de o vaca, in timpul verii, cand se ofileste iarba prin valcele sau daca, in apropiere, se afla un lan de porumbi. Cred ca Prianei ii era mila de mine si o bucura, fara indoiala, faptul ca intelesesem tacuta si fireasca ei duiosie materna. Poate ca, in intelepciunea ei, ma infiase - o tainica infiere - si, in consecinta, ma ocrotea ca si cum as fi fost unul dintre viteii ei si, totodata, singurul pe care nu-l ducea nimeni la targ - sau chiar la abator - imediat dupa intarcare. Si cea de a doua mama a mea - daca imi este ingaduita aceasta licenta - fata, de fiecare data, iarna, cand este, intr-adevar, nevoie de lapte, si am fost de fata, in anii aceia, la toate fatarile ei. O mangaiam pe frunte, ii stergeam lacrimile cu maneca hainei si ii numaram, unul cate unul, cercurile din ce in ce mai adanci ale coarnelor : niste coarne menite sa-i confere distinctie, solemnitate si - as zice - un aer de doamna care impune, in mod natural, admiratie si respect. 13. S-au dus pe apa sambetei la vale indepartatele vremuri cand ingerii aveau gija de oameni. Se arata un nor alb, la vremea secerisului, si, pe nor, un inger care avea pe cap o cununa de aur, iar in mana o secera ascutita si un alt inger striga cu glas tare celui ce sedea pe nor : "Pune secera si secera pentru ca a venit ceasul sa seceri si secerisul pamantului este copt". Si cel ce sedea pe nor isi arunca secera pe pamant si cand se trezeau oamenii a doua zi, in zori, pamantul era secerat. "Pune cosorul tau cel ascutit si culege strugurii viei pamantului, caci strugurii ei sunt copti".si ingerul arunca, de acolo de sus, cosorul pe pamant si tot el calca in picioare strugurii din adancile teascuri, iar cand se trezeau peste cateva zile oamenii vinul era deja bun de baut. Indepartatele vremuri cind ingerii nu se indurau sa ne vada trudind - barbati, femei si copii - de la rasaritul soarelui pana la scapatat si de la inceputul anului pana toamna, tirziu, la ceasul cand se ascund in subconstienul apelor pestii si se aude suspinand din rarunchi o nevazuta secure deasupra gatului - de fata - al fiecarei frunze. 14. Un vis si un cosmar, deopotriva. Se facea ca ma aflu intr-o luntre, pe-o apa, iar in adancul acelei ape ca de clestar - o apa ireal de adanca si de limpede - se vedea o stranie asezare : un sat gol, fara vite si caini. Un sat fara copii, fara femei, fara babe si oratanii. O asezare pur si simplu moarta. In dreptul unui crap fumuriu se inalta acoperisul cu sapte fete al casei parintesti. Unde inotau un somn burduhanos si o rosioara miscand evlavios intr-o parte si-n alta din cozi era biserica - vegheata de cativa pini fara sot - , iar la o suta de metri, sub un salau hraparet incercand sa interogheze niste pestisori speriati : vechea turla a clopotnitei de la intrarea in cimitir. Un vis in care firele rosii ale implinirii unei uitate dorinte din copilarie - aceea de a ma roti, asemenea unui erete, la amiaza, peste acoperisurile patulelor inchiriate de soareci si ale caselor cu usile deschise la perete - se impleteau cu cele negre, muiate parca in smoala, asa cum sunt incurcatele ite si mreje ale oricarui cosmar. Se facea ca ma aflu intr-o luntre - si nici un muget, nici o chemare sau cel putin un scartait nervos de fantana, pe doua sau mai multe voci, in semn de protest impotriva unui asemenea vis : un vis si un cosmar deopotriva. La o suta de metri, sub un salau hraparet, se afla clopotnita de la intrarea in cimitir. Deasupra carciumii sclipea o platica argintie. 16. Poemul acesta este inchinat, in primul rand, catunului in care m-am nascut si am crescut : o alveola din care mi-am luat, intr-o clipa nefasta, zborul si unde clopotnita este, mai departe, refugiul nocturn al sufletelor travestite, pana in zori, in vrabii si porumbei. Un poem purtat atata vreme in gand si in sufletul meu de oaie ratacita si care trebuie sa pasca printre garduri de sarma ghimpata si sub un alt cer decat acela in care, copil fiind, as fi voit sa fac o taietura cu briceagul doar atat cat sa-mi scot, in partea cealalta, capul. Un alt cer, asadar, strain si neutru. Un cer sub care, noapte de noapte si zi dupa zi, ma simt o pietricica lipsita de sens, in lumina craniului - de pasare bolnava - inclinat intr-o parte al luminii. Un poem zamislit si nu facut. Un poem ca un suvoi ce vuieste, primavara, intr-o vale ingusta. O scriere pe a carei durata m-am simtit chemat inapoi de alunii si frasinii de argint ramasi in extaz ai memoriei. O incercare - absolut necesara - de a ma vindeca, scriind, de repetatul cosmar in care se face ca ma aflu intr-o casa straina si mancarea, rece, pe masa, iar langa mancarea de pe masa, un colac de pamant. 17. Inchin acest poem stravechii lumi a catunelor, o lume aflata in surpare, asemnea fantanilor parasite, acele fantani de care se apropie cate-o umbra, in noptile fara luna - o umbra de femeie ? o umbra de vrajitoare ? o umbra de fata ? - si azvarle ceva, grabita, in intunericul lor. Se apleaca peste ghizdul de lemn si arunca ceva - o pisica moarta ? un prunc ? o papusa de paie cu o broasca vie in pantec ? - si pleaca. Un poem zamislit si nu facut. Un poem ca un suvoi ce vuieste, primavara, intr-o vale ingusta. |
|||
Pune poezia Lumini din departari pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |