| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
asteptandu-1 pe tata goriot mai bine sa ne ducem intai ia biblioteca
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mircea Ivanescu
|
|||
|
|
|||
| facem ca in piesele noastre - inclinam prisma aceasta care e timpul launtric, asa cum noi ii dam pret - si ne desfacem in mai multi, unii adevarati - si, ca acela care voia astfel sa-si economiseasca drumul la tara - unde-l astepta logodnica - ne gandim sa lasam eul nostru cel mai de pret - adevarat - sa ramana, asemenea unui gandac urias in pat - si altii sa-i luam cu noi - caci acuma noi ne gandim sa-i facem o vizita de reprezentare - (lumea este reprezentarea mea - si asta am inteles-o noi pe scara pe care va trebui s-o urcam acum, caci cu adevarat ii vom face ei vizita) - si deci il rugam pe unul din noi sa ne insoteasca -si el accepta, spunandu-ne ca va sti sa ne prezinte in asa fel incat sa o faca pe ea sa surada - si el insusi surade spunandu-ne asta. si deci mergem - preludiul e doar o singura fraza, leganandu-si incheierile peste chipuri, vorbe, contururi, in care despre ea se vorbeste, si ca in visele rele ne spune ca trebuie sa strabatem alte coridoare, si alte incaperi, si alte glasuri au sa ne spuna ce se cuvine sa facem sa ajungem la ea, si sa ajungem - (dupa ce am deschis atatea usi incat daca am fi intr-un roman gotic ne-am spune ca ne facem rondul - prin sali intunecoase, lasand zanganituri de lanturi dupa noi, sa o facem sa iasa cu sfesnicul in mana si aurindu-i-se chipul ca o icoana cu ingerul care sa mantuie de blestem cladirea asta in ruina a gandurilor noastre in care o tinem inchisa - si atunci acesta din noi care ne insoteste sa-i rasara deodata alaturi de cercul de aur al lumanarii - si ea sa surada recunoscandu-l). si ea ne vine intru intampinare, si e fata ei in aur iluminata - si ne surade - si ne ridicam ochii spre ochii ei - (si, uite nu putem acuma sa spunem ce culoare are linistea napadindu-ne cand ea ne priveste, si ne da adevar in lumina nestiuta a privirilor ei).si e ca si cum am atrage-o intr-o incapere mai la o parte - si acolo ea sa-si ridice fata in lumina - si este de aur fata ei - si celalalt - adevaratul - partea diavoleasca din noi - sa se aseze confortabil pe masa, si leganandu-si picioarele sa-i vorbeasca mestesugarit - si ea, surazand abia, sa-l priveasca - numai chinuitor de arareori lunecandu-si privirea spre noi - asa cum stam la marginea cercului pe care-l inchipuie miniatura aceasta - sau dimpotriva plimbandu-ne morocanosi printre dulapurile cu patrate mici de vreme incremenita, si mormaindu-i despre nici nu stim ce, incercam sa-i tragem privirile catre noi - si ea ascultandu-I si aici ne trezim , si se destrama grabit scena aceasta si ramanem descumpaniti privind doar lumina de soare peste un perete unde nu se rasfrang rasfrangerile prismei pe care nici nu ne mai e la indemana sa o aplecam acuma. |
|||
Pune poezia asteptandu-1 pe tata goriot mai bine sa ne ducem intai ia biblioteca pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |