Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata — cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare — glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Mircea Ivănescu biografie completa

Poezii






Mircea Ivănescu
   
  poetul Mircea Ivănescu  
   
Nastere: 26 martie 1931
Deces: 21 iulie 2011, Sibiu

S-a nascut la 26 martie 1931, in Bucuresti. Urmeaza cursurile liceale la „Spiru Haret si „Sf Sava.

Absolva, in 1954, Facultatea de Filologie, a Universitatii bucurestene, sectia de limba si literatura franceza. Lucreaza ca redactor la Agentia Romana de Presa AGERPRES timp de zece ani; este apoi redactor la revista „Lumea (1963-1967), redactor la Editura pentru Literatura Straina, devenita apoi „Univers, intre 1967 si 1972, unde este si sef de redactie. La aparitia revistei „Transilvania lucreaza in redactia acesteia. Debutase publicistic in anul 1958 in revista „Steaua din Cluj, in care publica si primele eseuri.

Este poet, eseist (cu eseuri remarcabile despre Ezra Pound, Wilkie Collins, Iris Murdoch, foyce, Carol Oates s.a.), traducator, indeosebi din limbile engleza si franceza (William Faulkner, F. Scott Fitzgerald, Truman Capote, Peter Beagle, T. S. Eliot, Henri Peruchot, Leonard Bernstein etc). Lirica sa este premiata cu diferite premii, printre care amintim Premiul „Mibai Eminescu pentru Poezie al Academiei Romane pe 1972, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru opera omnia. Este neindoielnic ca primul experimentalist programatic din aceasta generatie este Mircea Ivanescu, poet aflat de la inceput (Versuri, 1968) in posesia unei metode poetice personale (mai exact spus meta-poetice); el este un proustian inainte de a fi bacovian, facand din reveria livresca un mod de interpretare existentiala a lumii si introducand poezia-eseu intr-un spatiu literar inca nerafinat pentru a aprecia de la prima impresie un asemenea discurs. (Retinerile pe care le exprim in Poezie si generatie fata de un astfel de lirism pot fi motivate lesne: atitudinea asumata de poet nu corespundea idealului promotiei cu care debuta, fiind o negatie polemica a seriei neoexpresioniste). Daca Sorescu se situa oarecum intr-o perspectiva exterioara, parodicul fiind mai ales o chestiune de tehnica, Mircea Ivanescu introduce felinarul lui Diogene in interiorul actului poetizant, cutreierand un spatiu al absentei dupa ce si-a fixat pe figura masca tragica.



Cu Mircea Ivanescu ne aflam in fata unui fenomen original in poezia romaneasca. Multe calificative i se pot acorda, si toate pot fi acceptate. Este un romantic care scrie insa in maniera textualista (criticul literar Marin Mincu il considera „primul experimentalist programatic la noi, cel la care poezia devine „o intoarcere anxioasa catre lirism inteles ca oreinteriorizare a discursului); in acelasi timp, i s-a remarcat poeziei un bacovianism subtextual dar si intentia vadita de a se detasa prin actul scrisului de orice experienta livresca; este un colocvial aparent si un solilocvial in esente, vorbind despre sine dar practicand mai mereu o declarata dedublare; poetul patrunde in intamplare sau in sensurile acesteia pana la confundarea cu ea, devenind deopotriva scriptor si descriptor al momentului care imbraca haina permanentului. Poezia lui Mircea Ivanescu (care solicita cititori avizati) este o traire intensa a existentei convertita in act liric simultan si halucinant: poetul uneste trairea in sine si constientizarea actului trairii.

Criticul literar Ion Negoifescu il considera un neob acovian excluzand insa orice epigonism, un „sentimental fara izbavire, traind din amintiri si plasmuin-du-si-le, „un lirice ce-si treneaza cu aproape perversa ori numai morbida placere reflexibilitatea, intelectual obosit de sine, ceea ce presupune o cultura bine sedimentata in subconstient, prea putin atrasa de suprafetele comunicarii sociale. Stapan, ca artist, pe mestesugul poematizarii, si-l distileaza, si-l instraineaza cu buna stiinta, ca intr-un joc inalt si fals ironic, taindu-si o existenta de ordin secund in artificii epice; monologurile si dialogurile din care se incheaga poemele sale par oferite unor naratiuni de un narcisic estetism, al caror substrat ramane pururi lirismul nealterat ().

S-a spus despre Mircea Ivanescu pe drept ca este un bacovian. Dar ce anume este bacovian in aceasta poezie, care nu a fost imediat gustata si inteleasa, dar a fost simtita de la primele lecturi ca fiind foarte grava? M. Ivanescu nu poate fi asociat cu tematica sau registrul sentimental bacovian, ci cu acel Bacovia care se vede uneori pe sine, foarte de sus, de la mare distanta, bacovianizand: Si cad, recad, si nu mai tac din gura sau Dormea intors amorul meu de plumb. Poetul Mircea Ivanescu amplifica pana la ultimele limite aceasta stare: si el se vede pe sine poetizand si vazandu-se ca poetizeaza; astfel are revelatia propriei fapturi care devine un muppet (transformat firesc in actantul liric mopete, caruia i se enumera infinitesimal gesturile si sentimentele). Poetul se situeaza in indigenta actului artistic, care nu e o pura indigenta a cuvantului, ca la altii, ci una mult, mult mai subtila, aceea a fenomenului poetizarii. Prin ricoseu, din aceasta realitate double face se naste starea poetica, o stare foarte speciala la Mircea Ivanescu si foarte moderna, care este la el un dat innascut si o descoperire a sa. E vorba, in esenta, de transpunerea acestui fenomen numai si numai la scara individuala a poeziei, acolo unde poetul nu mai vorbeste ca speta ci ca victima concreta a conditiei sale de poet, mai aproape cu o treapta de acel dincoace, de intimitatea prima a poeziei, asa cum, intr-un anume sens, eul bacovian neconvertit din exterior este mult mai modern decat cel blagian.

Volume de versuri:

Versuri, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Poeme, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970;
Poesii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970;
Alte versuri, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972;
Alte poeme, Bucuresti, Editura Albatros, 1973;
Poem, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1973;
Amintiri (in colaborare), Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1973;
Alte poesii, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976;
Poesii noua, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1982;
Poeme noua, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Alte poeme noua, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1986;
Versuri vechi, noua, Bucuresti, Editura Eminescu, 1988;
Poeme vechi, noua, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.

A inceput cu adevarat iarna a aparut in volumul Versuri, Bucuresti, E.P.L., 1968.
Dimineata in orasul vechi a aparut in volumul Alte poesii, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976.
ce intamplare a aparut in volumul Alte poeme noua, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1986.
zi nu chiar pierduta - chiar daca nu am fost la biblioteca a aparut in volumul Versuri vechi, noua, Bucuresti, Editura Eminescu, 1988.
feele lui tieck a aparut in volumul Versuri vechi, noua, Bucuresti, Editura Eminescu, 1988.

Aprecieri critice

„Sinceritatea sa, naturaletea discursului sunt doar gesturi aparent «cinstite» intr-un larg aranjament de culise - o pura virtuozitate a mistificarii. () Avand ca exigenta «sinceritatea», poemul produce cu regularitate «minciuna». Parada sinceritatii e o parada a mastilor. Autenticitatea gesturilor, sinceritatea lor devin transcendenta goala a limbajului poetic
(Al. Cistelecan - in Poezie si livresc, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1987, p. 34)

„Biografismul, a carui discretie a relevarii merge mana in mana cu o inflatie programata, lasa, la randul lui, usa deschisa pentru epicizarea lirismului, dar si pentru evocare si reverie totodata. Dar mai cu seama locutorul aduce cu sine o voce, un timbru si o tonalitate specifice. Mircea Ivanescu a descoperit un nou ton al poeziei noastre si, de fapt, primul cerc de vraja al poemelor sale tocmai in aceasta consta. Fluxul uniform al rostirii, tonul egal si gama minora, lentoarea discursului, dublarea vocii si inclusiv a discursului prin paranteze si deviatii, oralitatea si colocvialitatea textului s-au transformat intr-o narcoza pura.
(Al. Cistelecan - Poezie si livresc, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1987, pp. 43-44)

Poezie elaborata si intelectuala, deloc conventionala, desi uzand de cele mai variate conventii, antisentimentala, desi decantand indelung faptul trait (aici intrand desigur si lecturile poetului), de un lirism doar aparent placid, structural livresca, poezia lui Ivanescu instituie in poezia romana noi dimensiuni ale liricului.
(loan Moldovan - Dictionarul esential al scriitorilor romani, coordonata de M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu, Editura Albatros, Bucuresti, 2000) (R. M. I.)


Citeste si:




Referate

Poeziile poetului



Biografia lui Mircea Ivănescu pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani