Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata — cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare — glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































SPLENDIDA IZOLARE(TURNUL de FILDES)

Vezi toate poeziile din albumul NOAPTEA PETUNIILOR


Mai jos, un poem cu “atitudine sociala”, explicativ pentru insuccesul societatii
romanesti, unde inca bantuie(din greu) “sindromul romanesc” adica sindromul
“drobului de sare” care ne “invata” sa ne acceptam soarta (de sclavi), exact ca
in parabola respectiva, desi drobul de sare(guvenul) care cade peste
copil(poporul) si-l striveste, poate fi sfaramat in milioane de bucatele si
imprastiat in vant, iar poporul trebuie sa lupte pentru a crea valori (mai ales
materiale) si nu sa se posterneze la piciorele si mila nalucilor!

SPLENDIDA IZOLARE (TURNUL DE FILDES)

Fii binevenit in turnul meu de fildes,cu infatisare calpa,
Priveste in zare, priveste cum tarana se plange sub talpa,
Asculta universul, dar nu uita greierul ce canta in glod,
Cuibareste-te la sanul lui Solomon si fugi de regele Irod.

Binecuvantat esti doar pentru ca ai gasit acest locas,
Si ai scapat de prigoana pusa pe tine de mandrul sutas.
De azi inainte umbra vei avea chiar si in preajma focului,
Si odihna ta nu va mai fi doar buna nimereala a norocului.

Lupta ta pentru un blid de supa s-a sfarsit si liber esti,
Aici e hrana cea adevarata si nu doar paine si doi pesti,
Aici e locul unde inima este supusa ghetii albastre si reci,
Iar judecata tine mania legata-’n lanturi, pe lespezile de la beci.

Goana ta dupa desertaciuni e acum ramasa departe in urma,
Niciodata nu-ti va mai fi frica ca te-ai ratacit de marea turma.
Eu insumi tremuram de frig, mai ales de teama, afara in sloata
Si in intuneric, la gandul ca ma-am pierdut de imensa gloata.

Alergatura ta pentru saci de margaritare si onoruri lumesti,
Inima si spiritul iti imbolnavise, departe de cea ce tu esti:
Erai gras si punga plina, bineprimit la orice sindrofie si conclav,
Dar totusi era ceva ce nu puteai vedea:erai ca multi altii, SCLAV!!!

Cu lanturi grele, nevazute, inima iti era legata de aur, de bani,
Si mintea iti ardea doar cum sa-i inseli pe prieteni si dusmani.
Mai tot timpul gandeai doar la rasarit si amiaza nu si la apus,
Erai gata sa calci pe cadavre s’'ajungi cat mai sus si mai sus.

Acum, fii fericit pe aceasta insula pustie, dar plina de verdeata,
In acest turn , pe afara,cu zidarie ruinata, dar altfel plin de viata.


Aici, lumina se joaca si luceste vie, chiar si in colturi, zi si noapte,
Iar fructele perene ale gandirii desi tari la coaja, sunt bine coapte.

Aici e scoala unde inveti sa iti reprimi pornirile instinctuale,
Dovada ca -evolutiv vorbind- esti mai presus de alte animale.
Sau -daca crezi in Dumnezeu – si tu ai credinta, chiar cat un bob,
Aduci dovada lamurita – prin toate ce le faci, ca ai fi al Sau rob.

Aici inveti sa recunosti ca bunul simt e mai presus de orice scoala,
Si ca, ce rapune omenirea cel mai des, nu este gripa , sau o alta boala,
Ci ingamfarea ce te face sa nu recunosti ca ai gresit, nici bine urzicat,
Si ura ca altul ’ar fi mai credincios, mai norocos, mai bun, sau mai bogat.

Mandria fara sens,fara suport, ca tu esti cel mai bun si chiar perfect,
Ca n-ai avea nici in vorbire, nici in purtare, macar un cat de mic defect;
Ca apartii la cei stravechi religiosi, dar nu obicinuiti, ci d’un anume fel,
Si nimeni,de acum incolo, nu are’-n fata ta, un cat de mic drept la apel.

Nu mai vorbim de celelalte sute de religii, sunt doar zerouri si nimicuri,
Iar dogma lor,pura perversiune, otrava ce cu rabdare in urechi o picuri!
Adica chiar daca e camuflata in mii de ritualuri exotice, ramane totusi fiere,
Pe cand a noastra-asa zic toate-e sfant ulei de pus pe rana, e dulcea miere!

Ca Dumnezeu ar fi propietate la biserica unde -in genunchi- te rogi,
Desi ca toate celelalte,e plina de bolnavi la minte iara la inima ologi,
Si crezi ca daniile trambitate, facute din an in an, sau pe la sarbatori,
Te vor trimite’-n rai,in cornul abundentei, pe frunte cu cununi de flori.

Si desigur, in fapte rele, bine dosite si-n gand ascuns, trufas si ipocrit,
Singur te’-nbarbatezi si te apreciezi, desi -tu stii-esti fals si necinstit,
Si chiar daca moarte de om ai savarsi ai arata c-’ai fi cu tine impacat:
Asa te-’a invatat biserica: desi nevazator si gol, sa te arati impaunat!

Asa cum preotzimea lacoma, in fir scump de purpura si aur imbracata,
Te dojeneste, ca pe un copil, ca ai avea gand si purtare necurata.
Cu cat mai multe si mai mari pacate, inchipuite, ei arata catre tine,
Cu ’atat le este mai usor sa le ascunda pe ale lor, ca-n fund de mine.

Fii deci binevenit in turnul meu de fildes cladit pe stanca de granat,
Si gandu-ti fie clar precum clestarul, iar cugetul,ca si zapada de curat;
Si niciodata sa nu uiti ca daca nu exista Dumnezeu si drac si iad si paradis,
Este o singura porunca, naturala sau divina:dreptatea '’nfaptuita, sublimul vis!

Si chiar daca simtirea te face sigur ca sa fii, ca nu vei da la nimeni
socoteala,
Singur inaltza-te si lupta cu cel trufas, bogat si rau, nu ai cu el nici o
tocmeala!
Iar daca cugetul te-mpinge sa crezi ca ziua judecatii nu este departe si vine,
Atunci cu cei din jur te poarta de parca-i sora ta sau frate, si fa-le numai
bine!

De la cei vechi, batrani, noi stim, ca iubirea de mosie ar fi cea mai mareata
lege,
Si ca trebuie sa ne’ aparam, pamantul, neamul si nimeni nu are drept sa o
deslege.
Insa pamantul a fost facut fara de frontiere si’ ingradiri si peste toti cade
aceiasi roua,
Si,lasati de Dumnezeu sau de natura, noi toti ne bucuram de curcubeu, dupa ce
ploua.

Daca -noi toti- suntem copii lui Adam sau din cuacervate, la intamplare fiinta am
luat,
E o retorica problema, atata timp cat adevarul ramane ’ascuns, desi de mii de ani
e cautat,
Si este foarte probabil, ca toti, nu vom avea in veci raspuns la aceasta simpla
intrebare,
Si mult mai intelept ar fi sa acceptam ca toate raurile vin si apoi se revarsa
iar in mare.

(Si totusi ar fi o posibilitate sa avem raspuns la aceasta simpla intrebare, si
anume,
In circumstanta ca Dumnezeu cu’ adevarat exista si nu doar o imagine cu nume:
C-o sa avem acest raspuns doar cu clipa inainte de a muri sau oricand dupa
moarte,
Si astfel ni s-ar dovedi-chiar prea tarziu-ca adevarul ne-a fost dat, prin
Sfanta Carte)

Ca nu face nici un sens sa ne sfadim ca suntem de naturi divine, sau doara purul
pamant,
Ca dupa moarte vom zbura in ceruri, versus ca vom fi mancati de viermi, in recele
mormant!
Ori sa ne macelarim unii pe altii, pentru ca unii facem matanii, iar altii,
suntem neamul sfant,
In timp ce milioane de copii se sting de boala, de foame, ca o subtire
lumanare, in rece vant.

Binevenit esti in turnul meu de fildes, pierdut pentru cei multi in deasa
ceatza,
Un far cu foc albastru zarit din departari, o stea care rasare-’n fiecare
dimineatza!
Binecuvantat vei fi de Dumnezeu sau de natura, prin eternele si asprele legi ale
ei,
Atata timp cat spiritul ‘ti va fi ca diamantul , iara simtirile, precum de
porumbei.
Ian 2006


Pune poezia SPLENDIDA IZOLARE(TURNUL de FILDES) pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani