Ora

Vezi toate poeziile poetului



Mana mea mi-o intind peste lucruri, cu degetele mele inchid pleoapele fiecarui lucru bolnav.
Ma inalt din intuneric si in propriile mele adancimi pier!
"Sunt cel care sunt!"
Pasii mei nu lasa urme pe drum,
nici o oglinda nu pastreaza
imaginea mea!

II

"Sunt cel care sunt!"

III

Seara ma simt ca un cer
iluminat de tristete,
noaptea ma las dus de valuri
spre mine ca spre
un ultim tarm.
Nu intru pe nici o usa, in nici o casa nu vin,

in nici un suflet nu ma cobor.
Nicaieri nu ma aflu,
nici inlauntrul meu
nu ma regasesc.

IV

Sunt tristetea cea mai vasta,
cel mai dureros extaz.
Bucuria ce creste din mine
nu va ajunge niciodata la cer.
Cu disperare ml revars,
tasnesc din sinea mea
spre lucrurile ingrozite din jur,
dar pretutindeni sunt
Eu!

V

De sete norii crapa pe cer!

VI

inchid ochii si in fata ta
tot mai gol ma trezesc.
ia si du-ma din tine afara,
in plin vant!


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Ora pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate
});



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani