Basorelief cu eroi

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Soldatii cei tineri s-au asezat in vitrina,

chiar asa cum au fost gasiti, impuscati in frunte,

ca sa fie vazuti s-au asezat in vitrina,

respectindu-si intocmai miscarea lor ultima,

profilul, bratul, genunchiul, miscarea lor ultima,

cind au fost impuscati pe neasteptate in frunte

sau intre omoplati cu o flacara mai subtire

decit un deget de copil care arata luna.

In urma lor a ramas goala baraca,

mirosind a obiele, a tigari strivite, a fereastra inchisa.

Valizele de lemn care umplu baraca

mai clantane inca din fierul minerelor,

asa cum clantane luna din fierul minerelor

acum, cu putin inainte de-a fi deschisa,

ca sa se caute-n ea scrisorile vechi si fotografiile vechi

ale timpului.

Soldatii cei tineri stau dati cu ceara

pe fete si pe miini, ca sa luceasca

dati cu ceara ca sa luceasca, dati cu ceara,

si asezati intocmai asa cum erau in secunda

cind viata s-a rupt si moartea a-nghitit secunda.

Stau asa nemiscati, ne-ncetind sa luceasca,

si noi ne uitam la ei cum am privi luna

rasarind chiar din mijlocul pietii.

Pentru noi, care sintem acum de-o virsta cu ei,

desi stau de ani lungi in vitrina,

pentru noi, care i-am ajuns din urma si trecem de ei,

si inima batind avem, si memorie,

o proaspata, din cale-afara de proaspata memorie,

soldatii cei tineri s-au asezat in vitrina

si se imita pe ei insisi intr-una,

ca si cum ar fi vii.