 |
|
 |
| Lista completa a autorilor |
| Adaugare poezii | |
|
|
Cantec de luna noua
| Autentificare | ||||||||||||||
| ||||||||||||||
Nichita Stanescu
Incet, sub pasii ceasului venit,
se sterge, sur, noptirea-albastra
...si tot mai e ceva neimplinit
si singur, in iubirea noastra...
Poate ca doina asta veche
tacerile le cerne rand pe rand,
de iti rasuna in ureche
pe dupa ceturi luna lunecand
Nelinisti vechi, si glasul lor hoinar
spre nestiut incet ne mana
Ne-oprim o clipa... apoi mergem iar
prin ceata uda, mana-n mana
si vazul tau pe piept imi suie
ca un paianjen beat. Si nu imi spui
ca mi s-a prins surasu-ti amarui
de buze, fata amaruie
Chemarile ne scutura in san
durut zornaitoarea salba...
...........................
Si de-as fi fost copac batran, batran,
tu ai fi fost o frunza alba
sau poate inserarea.
10-1-1956
Autor: Nichita Stanescu
Poezia Cantec de luna noua de Nichita Stanescu
 | Comentarii |
 | Adauga comentariu pentru poezie |
