| |||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
Despre starea de zbatere
Ca si cum un tais superior mi-ar fi despartit norii de virfurile muntilor, asa se zbate trupul meu urias, decapi tat, lasindu-si pe cer capul fugitiv.
ceea ce pentru el, odinioara, a fost viata. Contempla ochiul de sus trupul de jos si in zbatere Din vagauna gitului tisneste un stol de pasari ciripitoare si verzi Mina isi infige ghearele ghearele lungi cit un taur fiecare in parte, mina isi infige ghearele in miraj Ochiul suspendat priveste deznadajduita zbatere.
nu se scufunda niciodata Ajuta-ma catedrala frumoasa vazuta de mine in alt oras Bate cu clopotele tale dezordonata clipa.
tu, care esti in alt oras, fa sa se verse peste mine bunatatea linistii Nici o diferenta nu este intre trupul acesta si trupul oricarui fluviu decapitat dintr-o data de delta cea vorbitoare.
cirdul de pasari rosii care urlind, croncanind, chihotind din gitul retezat - se ridica la cer. Primeste-le catedrala frumoasa pe limba clopotului tau, primeste-le Ajuta-ma catedrala frumoasa, vazuta de mine in alt oras Da-mi linistea, catedrala frumoasa, si altfel de moarte. Autor: Nichita Stanescu Poezia Despre starea de zbatere de Nichita Stanescu
| |||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
| | Copyright © poeziile.com | Home | Contact | | |||||||||||||||||