Din nou, noi
Bun, dar cu noi cum ramine ?
Ei au fost mari, tragici, sfinti...
Ei au mincat piine,
parintilor nostri le-au fost parinti.
Dar noi, dar cu noi ?...
Lor le-a fost frig, au patimit,
au mers prin zapada, prin noroi,
au murit si s-au nemurit.
Noi traim, cu noi cum ramine ?
S-a hotarit ceva ?
S-a hotarit ?
Cind anume si ce anume ?
Suntem, dar ne este urit !
Autor: Nichita Stanescu Poezia Din nou, noi de Nichita Stanescu
|