FRUNZA
(prima poezie cu sens)
1. A cazut
A cazut o mica pata
Din pomul cu coroana cea bogata
A cazut, da a cazut
Lumina vietii sale-a disparut
Din vara cea indepartata
N-a mai ramas nimic, doar asta pata
Ce-n negurile zilei a cazut.
O pata rosie s-a mai nascut.
2. Covorul rosu de sub pom
O noapte-ntreag-a stat afara.
Si mai tarziu s-a preschimbat
Dintr-un covor stins colorat
Intr-un pamant uscat
In amintirea zilelor ce-au ars
Ce-n adierea vintului parea a fi un vals
3. O frunz-a lumii a cazut
Si a cazut in veci !
Autor: Nichita Stanescu
Poezia FRUNZA de Nichita Stanescu
| 
