| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Linistit si domestic de Victor Felea Din nou vine toamna a si venit incetosate sint geamurile dimineata Iar stratul de bruma straluceste Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
In gradina ghetsimani
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nichita Stanescu
|
|||
|
|
|||
| I Sa cauti un cuvint ce nu exista si sa asculti cum timpul devine des. Un cuvint pe care l-ai auzit, si brusc simti ca nu exista Ca si cum ai sari dintr-un somn, unde nu se vorbea in litere, unde nu se vedea in vedenii, si nu se auzea in strigate Stranie petrecere - curgere a unui fel de firesc in altfel de firesc si staruinta-a inimii in trupul unei lumi care uraste trupul II Legatura suava, reazem, prezenta si gura, dar mai ales dinte, dinte al ideilor, O, prietenia cea cu care musti Numele ei, fara de nume, la rindu-i, desparte sinele de sine facindu-l sa-si devina sie insusi hrana indestulatoare III De-as mai fi copil, ah, Doamne, fiece prieten, dinte de lapte mi-ar fi Dar nu mai pot sa spun aceasta cind sfoara de matase a timpului legata de minerul cel de aur al portii, mi i-a smuls pe toti! IV Rupt. Rupta gingia alinata numai de cuvinte, neputind sa musc nici macar ceafa vorace - a animalului solar. Apt doar sa sug un lapte acru din tita unei amintiri diforme. Si totusi incapatinat si sacru, ma-ntind peste secundele enorme, gemind de reci dureri, strigind cresterea dintilor de piatra. V Vai, daca nu mi-ati rupt atunci urechea, vai, daca nu mi-ati smuls timpanul inghesuit de trupul de fiara al adevarului! Vine o virsta cind adevarul nu mai suporta martori Stau intr-un colt pravalit si timpanul mi-l las zdrentuit de o taina Vine o virsta pe care adevarul o vrea singura. Smuls din copilaria comunicarii sinelui cu sine, albul enorm al meu, de Moby Dick se lasa harponat. Prieteni, voi - cirji de noapte ale Eternului schiop VI Noi am vorbit impreuna vorbirea acelor trupuri care nu mai sunt Ficatii ni i-am pus pe masa-n cor, zicind prezentului ca seamana cu fierea Sprinceana cu sprinceana, rind pe rind acvile au lansat spre-alaltaierea Si-am spart cristale-n pumni ce nu erau ai nostri de acum si stinse rugurile, le-am fost intrebat daca mai au vocala "u" din fum Noi ne-am fost transplantat gindirea lent si unic, in vorba spusa desi se-mpotrivea cetirea de alfabeturi - si apusa a hieroglifei care stie mereu o alta-mparatie Vazuta, vremea nu mai ameteste miscind in trupuri tandrul os "Este" de-acum e-un altfel "este", mai lent si mai umbros Pentru ce nu e, maxilare mai noi, mai hirbe, si alta stirpe e, pentru miscare miini singuratice, mai strimbe Din unul si cu unul si cu unul, ramine pin' la urma unul, cel care e mereu de fata, inspaimintat ca are fata VII in gradina Ghetsimani vin la Domnul in genunchi, pregatit de moarte, Doamne, visul ti-l marturisesc Am venit din nou la tine, cu mine si cu ai mei cu din sapte, sase numai cu din patru, numai trei. Ah, pierzarea are fii si nepoti si stranepoti Numai tu poti ca sa fii pleoapa-nchisa peste toti Bratul meu cel drept si stinga barbia si gura, ochiul soldul, umerele, timpla farmecul si de deochiul, calmul si nelinistea lanurile, inistea pamintul si marile toate sunt pierzarile stelelor - faclii pasarilor - mii tandrului lin dingur celui mai cel singur facind nunta trista cu ce nu exista. |
|||
Pune poezia In gradina ghetsimani pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |