Primãvara
Primejdii dulci alcatuind sub gene,
mi te ivesti istovitor de dulce
cu sinii bulbucati zvicnind sa culce
pe ei sarutul lutului, alene.
Te stingi incet din mine, iara
sub piept loveste-n caldarim o minge
si ziua pe trotuare se prelinge,
lasind in urma-i iz de primavara.
Alaturi de mocirlele uscate
ies pomii toti cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam cite fete-s astazi deflorate?
Un orizont pierdut, cu buze rosii
saruta-n crestet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din departare
si mor in primavara ofticosii...
Februarie 1955
Autor: Nichita Stanescu Poezia Primãvara de Nichita Stanescu
|