Sincopa

Vezi toate poeziile poetului



Se rupe torul, adinc, de neuitat,
eu inima, tu inima; adevarul
se lasa sa fluture netulburat
ca peste frunte, doar parul.
Unul vine, celalalt asteapta.
Repezi cuvinte goale: nu si da.
Fiecare secund a-i o treapta
pe care altadata moartea se cobora.
Se lasa intuneric, se lasa lumina;
se arunca ancora printre pesti.
E o bulboana, un virtej, o dulbina:
vorba sunt, vorba esti.
Noi doi am vrea sa ne luam in brate,
sa ne amestecam, sa murim.
Ora vrea sa ne inhate
sa ne muste cu serpi de venin.
Ceasul bate singur, nu suntem de fata
zidul are singur ferestre.
Cine stie, cine spune, cine invata
primeste o piatra de zestre.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Sincopa pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani