 |
|
 |
| Lista completa a autorilor |
| Adaugare poezii | |
|
|
Testament
| Autentificare | ||||||||||||||
| ||||||||||||||
Ma cirpesc cu vorbe, cu substantive,
imi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.
Iti scriu cu trupul meu viata
si mersul stelelor ti-l scriu.
Vocala cea mai lunga este ata
in care mortu-l cos, de viu.
Caci trebuie sa dam si marturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
in dulce scriere tirzie
tinind alaturi morti si vii.
Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fara sa stim unde ne duce
in care dalbe viituri.
Incit nu stim cine traieste -
cuvintul poate, poate trupul.
Zapada alba Doamne, poate,
sau urma-n ea, pe care o lasa lupul...
Autor: Nichita Stanescu
Poezia Testament de Nichita Stanescu
 | Comentarii |
 | Adauga comentariu pentru poezie |
