Pestera din munte

Vezi toate poeziile poetului



Si cum zice, Dalior
Marginenilor fecior,
Pleaca iarasi, mai departe
Ori la viata, ori la moarte.
Merge-asa un an uitat,
Sub perete spanzurat.
Si cum drumul se lungeste,
Seara paraie, trosneste
Ca oscioarele la deste
Ca piroanele in cleste,
Tremura ca ata-n vant,
Intre cer si-ntre pamant.

Iar cand scarile s-au rupt,
Gasind loc pe didesupt,
El s-a-ntors cu capu-n jos
In gropanul fioros,
Care-l soarbe pan la ea
Si se duce spre pamant
Vajind ca piatra-n vant.

- Prinde! striga Dumnezeu
Mai de jos din cerul sau.
Si o radacina tare
I-o pune sub picioare.
Si mai prinde cu o mana
De-o mustata, de-o tarana

Si pe alta de mai jos -
Trage pasul bucuros,
Dalior, scapat de moarte.

Nu mai merge mai departe,
Nu mai poate. Si se lasa,
Parca retezat de-o coasa,
Peste gainaturi reci
De chiscani si lilieci.
E o pestera, o groapa
Care-asuda foc si apa -
Si il chiama catre ea
Cu un ranjet de catea,
Clantanind din ceata sura
Cu doi dinti de var, in gura.

Cazaciocul de-i placuse,
Zace-acuma, rupt de tuse,
Rastignit ca un talhar,
Peste pietrele de var.

- Cucurigu ! cotcodac !
Eu acuma ce mai fac ?
Striga cocoselul bland,
De la Dumnezeu scapand.
Si tragea de-un cap de sfoara
Care se lungea afara.
- Na, batrane, trage tare
Apa de-a racoritoare,
De la Olt sau de la Nil,
Cu miros de crocodil.

-Tiii ! talhare pacatos,
Ce facusi ? fugisi de jos
De la bunul Dumnezeu ?
Si atuncea Dalior,
Marginenilor fecior,
Trage tare bucuros
Ia ulciorul de pe jos,
Si cu graba-n gura-l pune,
Ametit de udaciune,
Si luand viata de duh sfant,
S-a sculat de la pamant,
Zice> Bogdeaproste ! si
Mai departe el pasi,
Cu cocosul dupa el,
Ce venea ca un catel.

Oh ! ce bezna panditoare !
Intunericul cum doare !
Se opreste ascultand,
De nimic cu ochii, dand.
Dar priveste cu-n fricare
Gura pesterii in care
Mai patrunde-un pic de soare.

- Cotcodace !
Pai dormi, drace ?
Tu ai fost in Dumnezeu.
Asta este drumul meu?
Parca-as fi cu capu-n sac
- Cotcodica, cotcodac !
Las- ca stiu eu ce sa fac.
S-a dus ziua, vine seara.
Dumnezeu iti rupse scara.

- Da? Atunci mi-e drumul bun.
Ma inchin si ma supun.
Dumnezeu imi da povata.

Palosul si-l pune-n fata,
Gata gata sa loveasca-n
Cel ce-ncearca sa-l opreasca.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Pestera din munte pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani