| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Cantec spaniol de Cincinat Pavelescu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Prigorul si apoi vede tot
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Bucur Manatorul
|
|||
|
|
|||
| Si cum sta si se caina, Bietul nostru Dalior, Vede inaintea sa Un prieten, un prigor, Poposind din lungu-i sbor. Cu sepcuta de atlas Trasa pana peste nas, Si-mbracat Intr-un halat Pe la gat cu flori, brodat. Se uita la om pe-o parte, Cum fac ai cu multa carte. Ascundea un ochi si-o nara, Iar cu celalalt de-afara, Licarind cu dumnealui Sa-l infiga ca pe-un cui. -Buna ziua, ma stapane, N-ai un drobulet de paine, Ca de noua zile vin Tot prin nori si prin senin. N-am mancat decat pelin, Dar acuma am venit. Uite cum m-au calicit Unde-i nunta, dragul meu, C-am venit sa joc si eu. -Nunta ? Nunta nu mai este. S-a sfarsit ca o poveste, Si cu nunta, si nevasta. Casa mea e-n groapa asta. Sunt sarac ca la-nceput, Cand mamuta m-a nascut. Doar buricu l-am cu mine Si camasa de pe mine Sunt sarac, sarac ce sunt, N-am nici umbra pe pamant. Ia mai bine, spune-mi mie, Tot umbland peste campie, Sau prin cer, trecand in sbor, Nu-ntalnisi intamplator Pe vultanul vede tot, Cel cu ciocul de un cot, Si cu capul cat ghiuleaua Si cu cojocel ca neaua ? -Ba-l vazui ! De nu ma-nsel, Colo, sus nu este el ? -Este el ! O, Doamne ! Du-te Sus la el, si-l chiama iute. -Ba io nu. Pai nu se stie Ca la carte asa scrie- "Placu-i carnea de Prigor " ? -Bine, zice Dalior, Hahalera, nu prigor, Asta esti, ai auzit ? Numai bun de clempanit. Dar si cel prea asteptat, Nu-i si el tot un cascat ? Nu ma vede-aici, natangul ? Si, inchizand un ochi, pe stangul, Pune destiul aratator Pe spartura unui nor, Unde un punct, plute, mergea Cat e varful la undrea. Striga- Vulturasul meu, Ce mi- te-a dat Dumnezeu, Strangeti aripa sub tine Si coboara jos la mine. Vino jos in graba mare, Ca ma sting de suparare. Cum iau destiul de pe tine, Tot atunci sa vi la mine. Destiul bine nu si-l lua, Punctul nu se mai vedea. Se gandea Prigoru-n sine- Oratania nu vine. Dar, te uita, colo-n zare, Punctul vine, creste mare, Taie-n doua zarile, Soarbe departarile. La-nceput cat o margea, Si-apoi, cat o randunea, Creste cat un porumbel, Si-acum, iaca, ditai el Vulturasul Vede-tot, Cel cu ciocul de un cot, Si cu capul cat ghiuleaua, Si cu cojocel ca neaua. Ajungand langa pamant, Pune coada pana-n vant, Si curmandu-si lunga cale, Zice-Sluga Dumitale ! Margineanu vesel Zice- -Bine mi-ai venit, voinice ! Daca poti sa ma omori, Fa-o, de trei mii de ori, Ca un scancet n-am sa scot. Scoate-mi ochii, Vede-Tot ! -O, stapane, cat de rea Este azi privirea ta ! Cand ma uit la ochii tai Mi-amintesc de anii rai Cand in lupta cu dusmanii, Nu te incapeau Balcanii. S-a-ntamplat ceva cu tine ? Impotriva-ti cine vine ? Vin lacustele, stapane ? A intrat neghina-n pane ? Ursii dijmuiesc din oi ? Nu mai suntem amandoi ? Sau Sultanul Pacabey S-a sculat din morti ? Sau, cei ? Ca prea bine l-ai rapus. Nu mai sta cu fata-n sus ! Pai ce-astepti ? Nu ai, mai tata, Dracovenia fermecata ? Striga-i tare-Pacabei ! So ! pa ei ! -Vulturasule iubit, Lasa-ma, ca sunt zdrobit ! Pacabei, vrajita stea, Nu mai e in mana mea. A furat-o fur mai mare, Ca ea este ca o floare, O miroase cine-o are, Si e vesnic calatoare. -N-o mai ai ? Sarac de tine ! Inteleg ca te-au pus bine. Douazeci de ani luptasi Ca s-o ai, si-acum o lasi ? Las-ca stiu cum s-a-ntamplat- Tu la nunta ai fost beat ! -Nu sunt trist de ce-am pierdut, Dar mi-au luat si ce-am avut. Pe mamuta, maica mea, Si pe Mila, dragostea, Care m-am stiut cu ea Din copilaria mea. Si, cu ele, ce-i mai greu, Palosul, fratanul meu. Uite-l colo-n doua frant, Si pus cruce pe pamant. Fara el mi-e mana slaba, Ma omoara orice baba Cu o scoaba. -O, stapane, nu mai plange, Ca mai ai in tine sange- Esti intreg si n-ai murit- Bratul tau e tot cumplit. Hai s-o luam de la inceput, Cand la Dii ne-am cunoscut Am venit sa-mi dai porunca -Fa-mi cea mai din urma munca, Si te-oi slobozi sa-ti fi Tata-n casa la copii. Multe slujbe mi-ai facut, Mi-ai fost sabie si scut Patru ani pandisi pe Bei, Cand, iesind dintre femei, Bine mi-l-ai potrivit, Ca sa-mi cada la cutit. Si puteri mi-ai dat pe lume, Cat nu poate duce-un nume, Stand de-asupra mea in sbor, Ca un inger pazitor. Tu mi-ai dat nu cu-mprumut, Eu le-am luat si le-am pierdut, Ca norocul m-a orbit. Am gresit cat am gresit Si-am ramas sarac lipit, Ca un nou nascut sub soare Ard in foc de razbunare. Pleaca dar, si da-mi de veste Unde este Steaua care-mi da putere, Frica-n oameni si avere ? Ca ma jur ca n-o mai las, Printre oameni, nici un ceas. O tund fain, frumos, si-o rad. O trimit mai jos in iad. Si sa-mi cauti tu de-ai vrea, Ce-au facut cu nunta mea, Cu mireasa si cu nasii, Cu-mparati- toti nuntasii, Unde sunt ? Pe pamant sau sub pamant ? Iscodeste, Scormoneste, Vultureste si serpeste, Sus, pe aripi - jos, pe ghiare, Fara tihna si mancare, Fa-te lup prin vai adanci, Fa-te vipera pe stanci, Meliteaza, treci prin sita, Om, ganganie sau vita - Muntii si pamanturile, Marile cu vanturile - Treci prin lacate si usi, Si sa-mi vii-ndarat acus, Ca un fulger aruncat Dintr-un nor cutremurat. Cauta sub coaja painii, La picior, in dosul mainii- Pe la sani de tiitoare, Pe la smei in pozanare- Si sa-mi vii indata mare Ca ma sting de suparare. Si sa-mi spui, ma vultur, cine Si-a bagat in plug cu mine, Ca ma jur pe sfantul cer, Si pe palosul de fier, Si pe primul meu sarut, Pe maica ce m-a facut, Ca l-oi face pleava-n vant, Sa nu cada pe pamant. |
|||
Pune poezia Prigorul si apoi vede tot pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |