Geneza
Atunci, trecand suierator prin vid,
Din zbor se inchega un bloc lichid,
Se rotunjea in goana-i purpurie
Si-si alegea o cale pe vecie.
Pe el se-amestecau in vai grozave
Puhoaiele de ape si de lave.
Deasupra nori clocotitori si ceata
Acopereau privelistea mareata.
Materia isi incepea, enorma,
Viata-n cea mai primitiva for ma,
Cu deplasari spasmodice-n miscare,
Cu largile-i contraste tipatoare.
N-au fost atunci timpane sa auda
Acele chinuiri de lume cruda
A carora ecouri, distilate
Sunt azi in mii de sunete curate.
Ne-am inchegat din ape si din foc,
Ne decantam in straturi sociale,
Se-aduna tot mai harnic launloc
Azbest cu-azbest, metale cu metale.
Nutrim un vis si nazuim spre el,
Noi, fauna semeata a furtunii,
Sa sune dintr-al nostru viu otel
Curatul sunet al perfectiunii.
Mult pana-atunci. Dar daca se-nfiripa
Putin macar din visul arzator,
Pe nervii nostri va vibra o clipa
Ecoul sunetului viitor.
Si-asemeni clipe de vor fi mai dese,
Dac-am lovi-n dusmanii dimprejur,
Mai repede din ele se vor tese
Prezentul bun si viitorul pur.
Autor: Nicolae Labis
Poezia Geneza de Nicolae Labis
|
