Suha
In muntii mei, batrani aristocrati,
Canta toate pasarile cerului.
Seara se rotesc prin incendiile potolite ale nourilor
Stelele clostii si ale oier ului.
Frunzarele soptesc o melodie duioasa si calma
Si fiarele framanta tropot de copite-n sihlisuri.
Dragostea mea, sunt atatea carari sunatoare
Si-atatea-nf lorite-ascunzisuri!
Dar mai presus de toate curge Suha
Vuieste in vai ca intr-o cutie de vioara.
Melodia ei, din alte vremi, rasuna
Din sara pana-n zori si din zori pana-n sara.
M-a hipnotizat trecerea ei insorita pe prunduri
Si murmurul ei, intarit de ecoul mereu euritmic,
Suha cea repede, de o monotonie mareata
Curge in fiecare vana a versului meu.
Dragostea mea, uite, vorbesc mai mult
De mine, in loc sa vorbesc de tine.
Dar bucuria salbatica si pururea vie de-aici
Vreau sa ti-o trec sub pleoapele albe si line —
In metropola luminii, cu fluturi batandu-se-n becuri
Din patul tau vast, catra gara asculti cum vuiesc
Trenuri, trenuri, venind dinspre tarile mele
Si m-astepti tresarind, ametita de-un gand nebunesc.
Hai s-ascultam impreuna cum Suha isi mana
Curgerea ei insorita prin brazi
Despartiti s-ascultam impreuna Suha, Suha cea care
Suna-n fiecare vana-a versului meu.
Autor: Nicolae Labis
Poezia Suha de Nicolae Labis
|
