Fosnesc in mine tufisuri de temeri
inchis in castelul alb ma inchin lui Iisus
cu inima ca o paine umflata brusc
150 am pulsul. Tremur. M M moarte,
M ma leaga la ochi, Zid rece, rece.
Ma reazem de icoana Mariei Magdalena
s-o-nteleg incerc, sa ma judec imi spune
priveste-te prin mine, nu te ierta ca scrii poezie
greselile te urmaresc,
nu te lasa invins de luptatorii nevazuti.
Si totusi ura lor ma inconjoara ca niste lupi in haita
se apropie furisandu-se pe la spate, ma intorc lovesc
dar alte haite iau locul neobosite atacand firavul izvor de viata .
Fosnesc in mine tufisuri de temeri,
am febra, ard, salvarea auie pe strada in viteza trecand spre nicaieri .
Imi ascut creionul de tocul usii unde fierul este aspru,
vreau sa notez gandurile ce vin golite de metafore,
sa pot scrie demisia de a trai in comunism .
Cu sange rece si hotarat apuc creionul si completez literele
textului ce va sta maine in fata Celui Puternic .
La radio auzeam un cantec, acelasi mars muncitoresc
ce ma calca pe nervi, apoi am fredonat no no leta .
Putin inviorat am mers sa stau la rand pentru o franzela
ceai, salam si franzela, pana la refuz am mancat
sa rezist a doua zi alungarii mele pe drumuri,cersetor
miel injunghiat, hrana gurilor flamande de copii muribunzi.
Ma infatisam in fata lui Dumnezeu care ma parasise o clipa
pentru ca nu avea timp de mine, juca sotron cu o fetita
bolnava de cancer in ultimul stadiu, o lua de mana si o
indemna sa traiasca, "inspira prana cu nesat, crede-ma, va fi bine".
Mie imi intinse o feriga cu 1000 grade C sa trec prin foc
imbracaminte piele de iepure simbol, iesi din labirint .
Spre o tinta neclara alerg infrigurat si ma-ntreb sunt liber, prizonier ?
|