ASTEPTARE
Sat din margine de codru,
Revarsat sfios in vale,
Tot mai jalnic cade-amurgul
Peste strasinile tale!
Frunza plopilor pe plaiuri,
Ochii stelelor pe creste,
Roua firelor de iarba
Plang duioasa ta poveste.
Ursitoare rele scris-au
Toti voinicii sa te lasa,
Si-au oranduit sa fie
Un pribeag din orice casa.
Azi, de cantece si glume
Toata vatra ta-i orfana,
Si-i atat prisos de jale
In ingusta ta poiana.
Unde-i astazi cantaretul
Glasul codrilor s-asculte,
Cetluind pe patru strune
Taina zvonurilor multe?
Si, pribegitori, azi, unde-s
Ochii vazatori-a-toate,
Sa imbratiseze-ntreaga
Vraja firii fermecate?
In zadar de sus azi luna
Chipu-si impleteste-n apa,
Ale firii intelesuri
Minte nu-i sa le priceapa.
Si-n zadar rasare soare,
Braul boltii sa-ntretaie,
N-are suflet, azi, tovaras
In cararea-i de vapaie.
Mor azi cantecele-n pragul
Noptilor la sezatoare,
Si de feti-frumosi uitata,
Mandra Cosanzeana moare.
Azi voinici cu zmeii-n lupta
Zare nu mai inspaimanta,
Si pe pajistea-nflorita
Nici un cantaret nu canta.
Tot mai ostenita-i doina
Fluierului de la munte,
Tot mai parasite-s astazi
Bietele piscuri carunte.
Doar arare, cateodata,
Vreun ratacitor, departe,
Satului pierdut in umbra
Mai trimite-i cate-o carte.
Salba de casute albe
Se-nsenin-atunci deodata,
La podmol, in fapt de seara,
Toata lumea-i adunata,
Si, prin ochelarii umezi,
Spune popa din scrisoare,
Pan’ ce lumineaza luna
Fruntea celor arsi de soare.
Autor: Octavian Goga
Poezia ASTEPTARE de Octavian Goga
|
