Cantecul camasii

De-atunci in cruda anilor povata
Cate-au fost date-asupra mea sa cada
Ca niste pasari groaznice de prada
Ce-aruncatura stearpa de viata!
Prin praf, prin fum, prin negura si ceata,
Sub sulitele arsitei de soare.
Ori in batai de vifor si ninsoare,
Eu m-am zbatut, o chinuita roaba.
Si zi cu zi din munca mea neghioaba
Ma napadira rauri de sudoare
Blesteme cate lung clocotitoare
Imi trimetea scheletul de sub mine,
Subt valul meu adaposteam ruine,
Cand glia neagr-o rasturnam cu boii
Si-n drumul greu, cum ma pastea dusmanul
Mi s-au vandut itarii si sumanul,
Numai pe mine m-au iertat ciocoii
Azi, cum ma vezi saraca, nelauta,
M-am zdrentuit, sunt galbena si neagra,
Si-n goana mea de toti nepriceputa
M-am pomenit netrebnica si rupta.
Dar totusi poate-ti mai aduci aminte
Ca supta-asa de foame si de boala,
Ca un drapel de-nfricosata lupta,
Pe cand era bataia mea fierbinte,
Eu, sfarticata, tragica si goala,
Am navalit transeele nemtesti
Am dat asalt, in camp, la Marasesti.