DE PROFUNDIS
Din sufletul meu, pestera uitata,
Cu scorburi multe, vaduve de soare,
Tacerile ma striga cateodata,
Ca niste robi rebeli in inchisoare.
Sunt visuri, patimi, cantece pierdute
Si intrebari nedezlegate inca,
Tot tintirimul vietii mele mute
Ma cheam-atunci cu matca lui adanca,
Dintr-o poveste mandra si pagana
S-abat franturi de straie zdrentuite,
M-ating razlet cu taina lor batrana,
O clipa-abia, si negura le-nghite.
De fiecare plange-o agonie
Si flutura o umbra de mustrare,
Nemilostiva volbura tarzie,
Cu gheara ei ma sapa si ma doare.
Asa, pe rand, salbatice si crude,
Ma urmaresc tacerile desarte,
Dar anii trec si glasul lor s-aude
Tot mai incet si tot mai de departe.
Autor: Octavian Goga Poezia DE PROFUNDIS de Octavian Goga
|