IV
Neadormit vegheaza felinarul,
In taina noptii osandit sa vada,
Tovaras are coltul vechi de strada,
Singuratatii sfetnic trotuarul.
El vede-a vietii nesfarsita prada,
Asfaltu-i spune patima s-amarul,
In fata lui isi plimba-ntreg calvarul
Intunecata veacului balada
In tremur lin lumina i se frange,
Clipind incet cu licarire rara,
Iti pare-un ochi indurerat ce plange.
Si parc-aud oftarea lui sihastra:
„De ce m-aprindeti fiecare sara,
Sa luminez nenorocirea voastra?“
|