ÎNVIERE

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

E-n cuib la noi visatul sol de pace,
E ingerul chemat in nopti sihastre
Sa-mbine doua suflete sarace...
Il simt deasupra capetelor noastre
Cum, tremurand, aripile-si desface...
Vezi, suntem singuri... Fruntea mea fierbinte
O sprijini tu cu mainile-amandoua,
O sprijini tu, si mana ta nu minte,
Nevasta mea... Ca fata unei sfinte,
Ai chipul bland si-n ochi sclipiri de roua.

Ei se deschid, ca bine-sa-cuvinte
Tacerea ast-atat de dulce noua...
...Si stam uitati... E-atata pace-n casa,
Doar in camin jaratecul tresare
Si mor carbunii arsi de-nfiorare
Cand cade-o dulce-adormitoare lene,
Si-n noapte,-ncet, pe crestet ni se lasa,
Coboara lin, ne-aluneca pe gene,
Ca o broboada alba de matasa...
In pacea calda visurile toate
Pe-acelasi drum se duc ingemanate
Cand ochii mei in noapte-si fac carare,
Nestiutori calatoresc in zare,
Imbratisand campiile de gheata...
Zadarnic cer un picur de viata...
Dorm zavorate-ndemnurile firii,
Si luna trece, galbena la fata,
Nemilostiva-n drumul stralucirii...
Eu stau pierdut, inlantuit de frica,
Cand, intr-o clipa, campul se-nfioara,
Din adancimi un urlet se ridica:
Simt tot mai darz cum bolta o despica.
In drum navalnic suie si coboara
Pustietatea alba de zapada.
Framanta creasta plopilor din vale
Ingrozitorul chiot de osanda
Si tremura omatul pe livada -;
Cand de departe-un lup isi taie cale
Si-si striga noptii patima flamanda.

In ochii verzi vad fulgere de ura,
Vad ne’nfranta sete de viata,
Ma biruie pagana lor arsura...
Ei nu cunosc a jugului povata!
Te inteleg, neimblanzita fiara,
Tu, frate bun al visurilor moarte,
Mustrarea ta, ce-mi vine de departe,
Loveste-adanc si-ncepe sa ma doara...
Te-ascult, te-ascult, ostas fara hodina,
Tu, sol razlet al patimilor mele,
Imi tulburi pacea cerului cu stele,
Si ma cobori din lumea lor senina
De glasul tau, ce striga-n intuneric,
Se frang si cad zavoare ferecate,
Se frang si cad, si lanturi n-am sa ferec
Adanca cript-a vremilor uitate.
Simt sufletul cum calca pe ruine,
Biruitor ii fulgera armura:
Un mandru mort s-a desteptat in mine,
Si chipul lui cutremura-mi faptura...
Marita fii, tu, clipa-nfricosata!
L-ai inviat pe cel de-odinioara
Si i-ai trezit durerea ingropata
Cu glasul tau, neimblanzita fiara!
Esti tot cel vechi, cum te stiam odata,
Cand, in tacerea umedei mansarde,
Iti impleteai din fulgere cununa,
Si-n tremurarea razelor de luna
Intretaiai tariile cu zborul!...

Pe-acelasi drum treci vamile vietii
Si fruntea ta si sufletul tau arde,
Neinfranate sol al diminetii!
Da-mi mana ta, frumoasa mea copila,
Sa praznuim mareata inviere!
N-auzi eterna lumilor durere?
Din mii de guri s-a desteptat la poarta!
Fiorul vechi de dragoste si mila
Mi-a inviat amaraciunea moarta,
Si glasul ei din cuibul tau ma cere.
Da-mi mana ta, frumoasa mea copila!