PRIMA LUX

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Intr-o dumineca de toamna... Vezi, ca prin vis mi-aduc aminte...
M-a sarutat cu lacrimi mama cand mi-a-ncheiat la gat camasa,
Zambind m-a mangaiat pe frunte si nuci mi-a dat din san
nanasa,
Si tata m-a batut pe umar si m-a-ndemnat sa fiu cuminte...
Si parc-o vad cum sta bunica, plangand in coltu-i de na
frama,
Cand dascalul din sat si popa deodata ne-au venit in casa,
Si cum rosisem de rusine cand popa m-a chemat la masa
Si mi-a vorbit de-nvatatura si m-a cinstit c-un ban de-arama!
M-am furisat sfios in tinda... Simteam cum ma supune frica,
Ii ascultam de langa vatra, dar nu le-ntelegeam cuvantul...
Vorbeau de bani... vorbeau de carte, de rodul slab ce-a dat
pamantul...
Si nu mai stiu... Cu capu-n poala, am adormit langa bunica.
Si vezi, atunci, in noaptea-aceea, m-a chinuit o aratare...
Parea ca s-a deschis, departe, o gura rosa de balaur,
S-apropia in drum o fiara cu solzi stralucitori de aur...
O desluseam cum vine-n goana si creste mare, tot mai mare.
Eu in zadar fugeam pe campuri... In urma mea urla spurcata,
Rasufletul grozav si negru puternic i-l simteam in urma...

Simteam cum vrea sa ma inghita, simteam cum glasul
mi se curma,
Cu mainile incrucisate sta fara de putere tata!
O mana m-a trezit din groaza... Venise mama sa ma vada
Cu brate moi si tremurate mi-a-ncolacit atunci grumazul,
M-a imbracat in haine albe, mi-a sarutat pripit obrazul,
Plangea cand m-a urcat bunica sus, in caruta din ograda...
Si s-a pornit caruta-n noapte. In pietre scanteia potcoava.
Si tata sta tacut alaturi... Mi se parea o-nchipuire...
Si somnul ma fura arate... Cu ochii grei de nedormire
Zaream in cale licuricii, cum luminau in sant otava.
Dar sus, la marginea padurii, am tresarit din somn deodata...
Vedeam cu ochii mei aievea vedenia ingrozitoare:
O gura rosa de balaur mi se parea aprinsul soare,
Si-n fum ii clocotea intreaga spinarea larga, revarsata.
Strivit atunci de-nfiorare, m-am ghemuit la tata-n poala:
„Intoarce caii mai degraba!... Nu vezi, balaurul ma-nghite?!“
Imi tremura de groaza trupul, ca pieptul paserei ranite,
Cand tata mi-a raspuns pe ganduri: „Ne ducem in oras,
la scoala!“