SONET
Cuprinde-ma din nou, singuratate,
Caci tara ta de-atatea ori ma cere;
La sanul tau vor prinde-n veci putere
Avanturile inimii curate.
Nemilostiva lumilor durere
Departe-si striga multele pacate:
Ca-ntr-o vrajita, tainica cetate,
Eu ma inchid in sfanta ta tacere.
Gradina ta atat de mult mi-e draga,
Sunt flori acolo visurile mele,
Si sufletului dat e sa culeaga.
Ratacitor el florile-si aduna
Si, in odihna noptilor cu stele,
Isi impleteste trainica cununa.
Autor: Octavian Goga
Poezia SONET de Octavian Goga
|
