SUFLETUL

Pustiul se intinde cat ochii pot sa vada,
Sub soarele tau vitreg, nisipul nu da roada.
Arare, cateodata, cand vantul de departe,
Un fir de lut aduce taranii tale moarte,
Cand c-o samanta-n taina se infrateste lutul
Si-un mugur isi iveste sfielnic inceputul,
Himere cu ochi tulburi viata lui o curma,
Nisipul le ramane uscat si sterp in urma.
Din cer, stralucitoare, cad raze jucause,
Batjocorind, pagane, o lume de cenuse.