SUFLETUL

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Pustietate larga si-atata de saraca,
Lumina ta ma arde si bezna ta ma-neaca.
De mult, in vremi uitate, cand mintea nu mai stie,
ti-ai stors intreg belsugul din chinuita glie.
Atunci ti-ai stins si zvonul de miristi roditoare,
Si cantecul livezii, si cea din urma floare...
Azi tara ta-i supusa de jale si osanda
Si-atatia tigri-si urla strigarea lor flamanda.
In noapte vin sacalii cu ochii de otrava
Si sapa tainic groapa atator morti in slava...

Pustiul se intinde cat ochii pot sa vada,
Sub soarele tau vitreg, nisipul nu da roada.
Arare, cateodata, cand vantul de departe,
Un fir de lut aduce taranii tale moarte,
Cand c-o samanta-n taina se infrateste lutul
Si-un mugur isi iveste sfielnic inceputul,
Himere cu ochi tulburi viata lui o curma,
Nisipul le ramane uscat si sterp in urma.
Din cer, stralucitoare, cad raze jucause,
Batjocorind, pagane, o lume de cenuse.