Poetul zilei
Mihai Eminescu
(1850 - 1889)

435 Poezii
3 Doine
2 Sonete
1 Teatru
2 Cantece
3 Balade
8 Proza
1 Ode
1 Hore

Poezia de azi

Gradina furata de pasi
de George Constantin


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Isus

Vezi toate poeziile poetului



Ai fost un om s-ai patimit ca dansul
Un
Dumnezeu - cum te credeau parintii
Pluteste-n veci de-asupra suferintii :
El nu ne poate intelege plansul.

Pe
Dumnezeu, de l-am vedea in cuie,
Cu pieptul plin de lanci, cu chipul supt,
Am spune ca-i un joc, dar jertfa nu e :
El din fiinta lui nimic n-a rupt.

Dar tu ai sangerat pe negre cai,
Supt umilinti ce nu le stie cerul ;
Tu ai gemut, cand te patrunse fierul,
De-au tremurat si ucigasii tai.

Si ochii tai cei blanzi se innoptara,
Si gura ta s-a-nvinetit de chin,
Si duhul tau, ce nu putea sa moara,
A smuls din trup suspin dupa suspin

Un om, un om, prin patimile tale !
Si totusi cat de sus, lumina mea,



Te-a inaltat rabdarea sfanta-a ta !
De mila ta, la glasul tau de jale,

Sa se destepte morti de mii de vremi
S-adancul lumii sa se infioare,
Iar
Tu - sa al privirea iertatoare,
Un om sa fii - si tot sa nu blestemi !

Cum au putut sa stee laolalta
Atata chin s-atata bunatate ?
Se rataceste mintea si nu poate
Sa te urmeze-n lumea ta inalta

Al nostru esti : al celor slabi si goi -
Pamant ti-e trupul si-n pamant s-ascunde,
Dar umbra ta ramane printre noi
Si inima-mi te simte orisiunde :

De sufletul ce-a intalnit mizerii
Si cu obolul sau le-a vindecat,
Te-apropii lin, prin negura tacerii,
Si strangi in taina mana care-a dat ;

Apostolului rasplatit cu ura,
Tu-i spui :
Mergi, nu esti singur in durere !
Si gura ti-o-nfratesti cu sfanta gura
Ce-a semanat nadejdi si magaiere ;

De cel ce geme, neputand sa moara,
Apropii cupa linistii de veci,
Mereu sporeste-a inimii comoara
Si drum de zambet lasi pe unde treci

Al nostru esti !
Ce ochi vazu vrodata
Ca te-ai suit la cer, purtat de nori ?
Ce gand nebun svarli aceasta pata,
Pe cel mai mare dintre visatori ?

Putut-a oare sufletul sa fuga
La cei senini si fericiti din cer,
Cand jos, prin murmure de chin si ruga,
Atatea brate tremura si-l cer ?

Nu, nu !
Ale
Golgotei reci piroane
Nu te-au lipit atat de strans de lemn.
Cat te-a legat de-acest pamant nedemn
Nemarginirea ranilor umane.

Atata timp cat lutul n-o sa creasca
Copii asemeni chipului tau sfant ;
Atata timp, cat linistea cereasca
Nu se coboara-n inimi pe pamant ;

Cat timp nu vezi aieve tot ce sameni
Si ochii toti de plans n-or fi deserti,
Atat de mult
Tu, cel nascut din oameni,
Va trebui sa mangai si sa ierti ;

Atat de mult vei auzi jelire
Si rana ta va sangera mereu -
Imblanzitor de oameni prin iubire,
Tu ti-ai ales destinul cel mai greu !

Dar, cand vei smulge-ntreaga omenire
Din somnul lung al greului rabdat,
Cand nu va fi
nici chin, nici ratacire,
Atunce
Tu zambi-vei impacat ;

Atunce numai ingerul hodinii
Va cobori subt ochiu-ti intelept ; iti va culege de pe frunte spinii
Si-ti va inchide ranile din piept.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Isus pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani