In noaptea Anului Nou, anotimp fara ore,
ai trimis catafalcul cel tanar sa-ti cheme iubita;
au purces din oglinzi catre ea si aprinsele lacrimi
In sfesnicul nins de amar, rasarit dintr-o tampla.
Inelul stins in pahar s-a suit pe fereastra
s-o vada venind prin zapezi cu par adormit;
s-au dus despletitele maini s-o astepte la poarta,
iar sus in odai au venit sa valseze poetii.
Dar ea a pasit peste prag sa infrunte o pleoapa,
sa vada la sanul ei treaz atipind vietatea
Un zar a cazut intre lespezi, cu ochi de culoarea caisei,
iar turla cetatii de lemn a plecat cu o umbra.
|