Dragostea pierduta
Parcul era pustiu,
Era tarziu in noapte,
Noi doi ne sarutam
In umbra de departe.
Dupa aceea noi,
Invers am apucat-o,
Ne departam usor,
Uitam unul de altul.
Eu n-am uitat de tine,
Sper ca si tu mai stii
Cum ne plimbam pe drum,
Ca doi nebuni copii.
Mai e o flacara aprinsa,
Ce arde ne-ncetat,
Cu apa marii sa o stingi,
Nu poti,e in zadar.
In brate te strangeam
Si tu plangeai usor,
In mintea mea erau
Cuvinte de amor.
Mai simt si astazi dragostea,
Dragostea pentru tine,
Desi nu te-am vazut de mult,
Nu te-am uitat stii bine.
Erai o floare vesnica,
O floare de cires,
Eu te vedeam aproape,
Dar tu,acum nu esti.
Sub felinarul stins,
Sub acel cer albastru,
Vedeam cum tu plecai,
Atunci nu ma vroiai.
Si astazi stau acolo,
La felinarul stins,
Sper ca voi revedea
Zambetul tau de vis.
Cu-acest prilej iti spun,
Iti mai zic inc-odata,
Cu-acelasi glas desart,
Un sincer, “Te iubesc”.
De Matei Cosmin
Autor:
Poezia Dragostea pierduta de
|
