ALBINA, TANTARUL SI MUSCA
Lui poeta Paraplin
Ce prin versuri str`mbo-drepte
Pe Esop vre sa indrepte
Apologul ista-nchin.
Primavara chiar in zori,
C`nd sufla o boare lina,
Zbur`nd iute o albina
Culegea miere din flori,
De la roza peste crin
S-a=eza, =i din pahar
Ce ad`nc li sta in s`n
Sugea dulcele nectar.
Pe c`nd ea se ostenea,
Far de lucru petrecea
Musca =i un mic `n ar
Ce ne supara-n zadar.
Am`ndoi traiau pre bine
S-av`nd liga intre sine
Pe iarba s-au a=ezat
Si-n =tiin ei lor putere
Despre metodul dezbat
Cum se face buna miere.
Pare-mi-sa ca la gust,
Zisa musca catr-albina,
Cum faci miere din cel must
Ea nu poate fi mai fina.
Dar amestecul, prepun,
Pentru nerve nu e bun.
Deci a= crede ca in loc
De tei, roza, busuioc,
Sa iei ceapa, mandraguna,
Ce fac miere mult mai buna.
Iar `n ariul cear,- au zis,
Este aflare
Foarte mare,
Dar precum an ar am scris
O idee minunata
Intr-o foaie inva ata,
Nu lua ceara din floare,
C-a fi mai luminatoare,
Mai v`scoasa =i mai plina
De-i lua-o din ra=ina .
C`nd facea congresul lor
Pentru a industriei spor,
Biat-Albina cu rabdare
Tot urma a ei lucrare.
Autor: Povesti
Poezia ALBINA, TANTARUL SI MUSCA de Povesti
|
