ANTEREUL LUI ARVINTE
Arvinte coatele au ros la antereu,
Dar n-au stat mult sa socoteasca;
Ci singur el, mereu
Se puse sa-l carpeasca.
Iar pentru petici de carpit
Din maneci au taiat ca o a patra parte
Si antereul l-au gatit
Cu manecile prea scurtate,
Incat oricare le vedea,
De dans radea.
Vazand aceasta el, au zis in gandul sau:
“Lasati, ca doar nu sunt asa de natarau,
Vreun lucru mare nu-i
Sa-mi tai eu poalele de pe la antereu
Si manecile sa le pui
Mai lungi decat era”.
Au zis si au facut.
Dar lumea se mira
Ca antereul lui era acum prea scurt,
Si nu asemana nici cu un bun mintean.
Se-ntampla si boieri de neam
Care-ncurcand averea lor,
Tot cu aceeasi minte,
Sa o indrepte vor
Si fac ca si Arvinte.
Autor: Povesti
Poezia ANTEREUL LUI ARVINTE de Povesti
|
