ARBORELE DE CEAI VERDE

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Cu mult timp inainte, exista un munte, un munte pe care nu curgea nici un izvor. Si din aceasta pricina florile se ofileau si iarba se usca, iar muntele era golas. Oamenilor care locuiau la poalele muntelui nu le ajungea apa nici sa-si potoleasca setea. Din tata in fiu se chi¬nuiau si se intrebau cand vor avea si ei parte de apa pe saturate.
In acel sat traia si flacaul Si Liang care de mic ii auzise pe batrani vorbind de apa vietii ce poate fi gasita fie sub forma de iarba, fie sub forma de pom, fie sub forma de radacina a vietii cu floare verde. Cine are no¬rocul sa gaseasca apa vietii, acela poate avea cata apa vrea. Baiatul s-a hotarat sa mearga la Muntele Kuantung, sa caute. Auzind vecinii ca Si Liang vrea sa plece au incercat sa-l induplece sa ramana zicandu-i:
- Si Liang, desi o ducem greu prin aceste locuri, suntem totusi linistiti. Adu-ti si tu nevasta si ramai in casa ta.
Si Liang a raspuns:
- Nu ma tem de zilele grele si nici nu ma gandesc sa parasesc pentru totdeauna aceste locuri. Am auzit ca pe Muntele Kuantung s-ar gasi apa vietii. Ma duc sa-mi incerc norocul.
Proverbul spune: „Sa nu te temi ca mergi prea incet, sa te temi ca stai pe loc." Si Liang a mers zile in sir pana cand a ajuns la Muntele Kuantung. Acest munte era aco¬perit de paduri nesfarsite, copacii se inaltau pana la cer si erau asa de desi ca nu puteai sa vezi lumina zilei; iarba era asa de mare si de frageda ca-ti era mila s-o calci cu piciorul. In mijlocul acestei paduri susura un izvor cu apa limpede. Si Liang a varat mana in apa si a gustat-o. Apa era dulce ca mierea. Atunci baiatul s-a gandit ca acolo unde este apa asa de buna, acolo trebuie sa fie si apa vietii. A hotarat sa ramana in acele locuri. Si-a facut o coliba din crengi de copaci in apropierea raului si a inceput sa caute. A smuls fiecare fir de iarba, a sapat la radacina fiecarei flori, dar n-a dat de apa vietii. Iarba s-a uscat, florile s-au ofilit, dar Si Liang cauta mereu si nici nu se gandea sa se intoarca fara apa vietii. A patruns atat de adanc in inima padurii incat pentru a gasi drumul inapoi la coliba a crestat semne pe scoarta copacilor.
Se apropia iarna. S-au starnit vanturile si a inceput sa cada zapada.
Viscolul a tinut cateva zile. Peste tot se asezase za¬pada. Cand a iesit baiatul din coliba a ramas uimit vazand ca nu departe de coliba lui, pe un petic de pamant, zapada se topise si ieseau aburi. In mijloc statea culcata o vulpe cu blana rosie ca focul. Pana la el venea un miros puter¬nic de bautura. Atunci a inteles ca vulpea era beata. S-a aplecat, a ridicat-o si a simtit cum tot corpul i se incal¬zeste de parca ar fi imbratisat o soba. A dus vulpea in coliba si se gandea ca i-ar prinde bine asa o blanita, dar nu s-a indurat s-o omoare. Dupa putin timp, vulpea s-a trezit, a deschis ochii, s-a scuturat si, pe loc, s-a prefa¬cut intr-un flacau mandru care s-a ridicat de jos si a spus:
- Frate, bine ca te-am intalnit pe tine care ai avut mila si nu mi-ai luat viata. Daca as fi dat peste altcineva, se termina cu mine. Eu sunt din Tibet si am venit pe Muntele Kuantung sa-mi vad prietenii. Am baut cam mult si am cazut.
Desi i se parea foarte ciudat, vazand cat de bland e flacaul, Si Liang a spus:
- Daca vrei, poti sa vii sa te odihnesti in coliba mea.
Baiatul s-a bucurat. A doua zi, inainte de a pleca, acesta a spus:
- Frate, esti un om asa de bun! Am o verisoara, n-o vrei de nevasta?
Si Liang a refuzat:
- Frate, acolo de unde sunt eu oamenii o duc foarte greu. Cine ar vrea sa mearga cu mine la saracia noastra?
Razand, baiatul a continuat:
- Daca vei avea necazuri, sa ma cauti in Tibet, la Muntele Cornului.
Si Liang a petrecut baiatul pana la usa si acesta s-a facut nevazut. A mai ramas cateva zile in padure, dar n-a fost chip sa gaseasca ceea ce cauta. Dupa ce s-a mai socotit a ajuns la hotararea ca mai bine se duce in Tibet. Si a plecat. Pe drum, unii ii spuneau ca va trebui sa treaca peste mii de ape, altii ca va trebui sa treaca peste zeci de munti, dar nimic nu l-a oprit din hotararea sa. A mers, a mers zile nenumarate si intr-o seara a ajuns la malul unei ape adanci de nu i se vedea fundul. A pornit pe malul apei si nu departe a dat de o potecuta. Mergand pe potecuta, a dat de niste colibe de iarba. In fata unei colibe, o tanara statea aplecata si semana ceva. Cand a ajuns in fata ei, fata s-a ridicat, i-a aruncat o privire, apoi si-a vazut de treaba. Baiatul, uimit de frumusetea ei, n-a scos o vorba, ci doar o privea.
Zambind, fata l-a imbiat:
- Poftim in casa!
De-abia atunci a indraznit si el sa spuna:
- Surioara, unde as putea gasi o barca sa trec raul? Iar fata a raspuns:
- Nu te necaji, s-o gasi un mijloc sa treci apa si sa ajungi acolo unde ai pornit, numai sa nu uiti sa iei cu tine pe cine iti va da barca. Apoi s-a aplecat deasupra apei si a zis: Cresti, cresti! Si din apa s-a ridicat un lujer de lotus care a inceput sa se inalte. Fata a mai repetat: Cresti, cresti! Si frunzele lotusului au inceput sa se in¬tinda. Apoi fata i-a zis: Acum, urca!
Baiatul se cam codea vazand cat de frageda e frunza de lotus, dar cum a pus piciorul pe ea a simtit cum se ridica in vazduh. Si s-a inaltat pana la stele si frunza a inceput sa clipeasca intocmai ca o stea. Vazand minunea asta, baiatul ar fi vrut sa se intoarca la fata, s-o intrebe de izvorul apei vietii, dar nu era chip.
Stelele au inceput sa se rareasca, vantul a incetat si, deodata, a aparut soarele, iar frunza de lotus stralucea ca o matase si s-a lasat incet langa un munte. Acest munte semana cu cornul unei vaci. Atunci, baiatul si-a zis: „Oare am ajuns la Muntele Cornului?" Si s-a indreptat in¬tr-acolo. Langa munte se afla un sat. Cum a ajuns Si Liang langa sat, baiatul-vulpe i-a iesit inainte, zicand:
- Fratioare, stiam ca ai sa vii astazi.
Baiatul l-a dus pe Si Liang acasa, unde parintii aces¬tuia l-au intampinat cu cuvintele cele mai calde, i-au dat hainele cele mai alese, mancarea cea mai gustoasa. Va¬zand cata apa si cata verdeata se afla pe acest munte, Si Liang n-a mai avut stare, gandindu-se la uscaciunea si la saracia de pe muntele sau, si a zis:
- Fratioare, eu am venit pe aceste meleaguri sa caut apa vietii.
Iar baiatul i-a raspuns:
- Nu-ti face griji pentru atata lucru.
Flacaul l-a dus pe Si Liang la un izvor cu apa cris¬talina in mijlocul careia crestea un pomisor de ceai verde. De jur-imprejur erau numai stanci si apa izvorului se prelingea printre ele. Acesta s-a aplecat si a rupt o ra¬mura din copacelul de ceai zicand:
- Oriunde vei infige aceasta ramurica, acolo va izvori apa.
In culmea bucuriei, Si Liang l-a rugat:
- Fratioare, acum arata-mi cum sa ajung mai de¬graba acasa.
Razand, baiatul i-a amintit:
- Nu cumva s-o uiti pe cea care ti-a dat barca! Aceste vorbe l-au pus pe Si Liang in mare incurca¬tura. Dupa putin timp, flacaul s-a inapoiat si a zis:
- Totul este pregatit, dar sa mergem intai s-o vedem pe verisoara mea. Si l-a luat pe Si Liang de mana, iar acesta s-a pomenit intr-o caleasca frumoasa care a por¬nit ca vantul pe deasupra muntilor si apelor, si intr-o clipita a ajuns la coliba fetei care-i astepta impodobita de toata frumusetea.
Baiatul a strigat:
- Fratioare, coboara, te-am adus la verisoara mea de care ti-am pomenit! Verisoara, ai pregatit bautura de nunta?
- Totul este pregatit, dar ai grija sa nu te imbeti si sa cazi iarasi pe nu stiu unde, a raspuns fata.
In seara aceea au petrecut toti trei, iar a doua zi mi¬rii s-au urcat pe frunza de lotus si s-au inaltat printre stele, zorind catre satul baiatului.
Ajungand acasa, Si Liang a infipt ramurica pe munte si cum a infipt-o au inceput sa susure apele. De atunci, pe acele locuri n-a mai lipsit apa si in scurt timp mun¬tele s-a acoperit de verdeata, iar oamenii traiau fericiti.