Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele
 
 
Poetul zilei
Barbu Nemțeanu
(1887 - 1919)

12 Poezii

Poezia de azi

In jurul meu
de George Constantin


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata




BALADA CODRULUI FARA HAIDUC

Vezi toate poeziile din albumul Povesti


Ca de dincolo de lume,
vine plin de colb,
fata darza, mana-n sold,
armasaru-n spume.

Fruntea-i creste mai inalta,
pletele in vant.
Stanci, paduri, furtuni ii sant
mume laolalta.

Ard amurguri sub sprancene
si, pe chip semet,
sarutari de paduret
si de nopti codrene.

In calcaie cand isi strange
murgul nazdravan pare-arhanghel pamantean
sau un cneaz de sange.

Flinta tot si-ndreapta teava
sa priveasca-n sus :
ochi de uliu nesupus
care-nfrunta slava.


Ipingea bogata poarta,
cioareci si tuslugi.
Arnauti si straji si slugi
inlemnesc in poarta.

De cand sunt nu mai vazura
portile domnesti,
izbucnita din povesti,
astfel de faptura.

Aratarea din balada
sare jos din sea :
-Unde-i Voda Caragea ?
Iancu vrea sa-l vada.

Toti bulbuca ochi de broaste
turcii cresc in fes :
-Cine esti, boier ales ?
Cine te cunoaste ?

-De la Voda la Agie,
grecii toti ma stiu.
De la Olt si pan-la Jiu
codru-ntreg ma stie.

Parca traznetul despica
porti si arnauti.
Cat is la picior de iuti
si ce-nalti in chica !
Faraonii si buzatii
schiauna prin curti.
Lungi in maini, la fapte scurti,
gafaie gealatii.


Se-mbrancesc in poticnire
turcii cu salvari,
cetele de palicari
chitcaie subtire.

-Iancu ! freamata cerdacul.
Prinsi de tremurici,
pehlivani si mascarici
vin de-a berbeleacul.

-Iancu ! Scari, odai, iatacuri,
zumzaie la fel.
Singur Iancu, numai el,
Calca-adanc pe veacuri.

Parca vine din jugastri,
dintr-un pisc strabun
unde ouale isi pun
vulturii si astrii.

Intra-n curte si le face
semn sa taca toti :
-Nu sunt capitan de hoti,
cartite buimace !

Broaste-n fuste, slugi fricoase,
n-am venit sa prad,
nici sa va trimit in iad
putredele oase.

Hai, lingai surpati din sale,
duceti-ma sus.
Vorbe bune am de spus,
azi, Mariei-Sale !

Cine sa-i rasara-n fata
asprului boier
care-si reazima de cer
umar si saneata ?

Cin sa-l duca sa-l prosterne
la Maria-Sa,
cand si Voda, pe sofa,
dardaie-ntre perne ?

Prind din coate sa se-ndemne
si-l privesc mereu.
Ba e Fat-Frumos, ba zmeu,
ba e Stramba-Lemne.

-Cuvioase cioclovine
cu sfieli de sfinti,
luati-va-ndrazneala-n dinti
si nadragii-n vine.

Nimeni nu-i sa se desfaca
din cinstitul stol,
sa-i dau flinta si pistol
si hanger si teaca ?

Din pridvor atunci l-imbie
un mosneag senin,
scris de-un mester bizantin
pe-o icoana vie.

-Adu-ti la Vladica-ncoace
sculele de drac
si pe Voda-am sa-l impac,
daca vii cu pace.


Iancu-si scutura de-o treapta
armele de fier :
-Iaca lege de hanger,
iaca flinta dreapta.

Am venit ca sa dau seama,
n-am venit sa cer.
Alb ca visinu-n Prier,
sfantu-n prag il cheama.

Mire-se arnautime,
slugi si logofeti.
Sfantu-ofteaza din nameti
si din limpezime.

-Vino cu Vladica, suie,
pocait haiduc.
Intre perne si ciubuc,
Voda e si nu e.

Namila cu ochi de soare
intra. Calca drept.
Domnu-i numai nod in piept,
perne si sudoare.

Cand mai face-un pas, doar unul,
toti boierii-s sloi.
Domnul, intre perne moi,
galben ca tutunul.

Cand haiducul, din calcaie
creste pana-n pod,
pare Iancu voievod,
Voda, o momaie.


Doar Vladica bland surade,
Domnului dand ghies
ca sa-si dreaga grai nedres,
spart pe buze hade.

-Tu esti, Iancule, Jiene,
tu, haiduc hain ?
-Eu, Maria-Ta, si vin
din paduri oltene.

Dar nu-s lotru de rascruce,
ci, pe sub gorun,
am pandit ca sa-mi razbun
neamul pus pe cruce.

Voda tremura si-ngaima :
-Ba te stiu talhar,
mi-ai carnit un Carc-Serdar,
mi-ai fost jaf si spaima.

-De-am pradat cu mana toata,
printre fagi si cerbi,
fost-a pentru robi si serbi,
pentru biata gloata.

Daca lama cu prasele
a carnit vreun grec,
o facui ca sa-mi inec
jalea tarii mele.

Insa daca azi las flinta,
codrii lungi si lati,
e ca taica si trei frati
urii Tale-s tinta.


N-ai razbit sa-nvingi haiducul,
dar mi-i frangi pe ei.
Lasa-i. Mie da-mi ce vrei,
streangul sau butucul.

Minunati-va giubele
si voi barbi de-omat !
Fat de crivat e, sau fat
Zamislit de iele ?

-Doamne esti (Vladica spune)
os de voievozi
si esti slobod sa slobozi
intru iertaciune.

Iarta-l, ca si-a pus de-o parte
scule si narav. . .
Voda-nghiata ras gangav
pe-un obraz de moarte.

Scuipa printre dinti cuvinte :
-Sambata in zori,
lesu-i ciugulit de ciori,
ti-l fac dar, Parinte !

x

Tes paienjenii-n ungher
harfe de matasa.
Lacrimand departe-n cer
cate-o stea se lasa.

Bate-o raza si nu prea.
Printr-un ochi de barna,
lacatul, la usa grea,
cinci ocale-atarna.

Lantul, cu turbari de lup,
pe sub poarta boltii,
cand in suflet, cand in trup
isi infige coltii.

Ce glas dulce si adanc
soarecii ii strange ?
Dar din ziduri de ce plang
Picaturi de sange ?

Umbrele ce taine spun ?
Cin’le tine hangul ?
Canta Iancu in ajun
de-al rapune streangul .

Nu e apa in ulcior
ca sa-i stinga spuza
de urzica si de dor
care-i arde buza.

Nu e vant macar un fir
ca sa bata-n dunga
si cu fragedul lui mir
fruntea sa i-o unga.

Si nu-i nici un pui de stea
agatat de dreve,
sa-l culeaga-n pumni, sa-l bea
ca-n paduri, aieve…

-Codrule fara haiduc,
sub minunea lunii,
calea ta n-o mai apuc
sa-ti slujesc gorunii.

Neamule fara noroc,
pururi in furtuna,
teava mea cu plumbi de foc
nu te mai razbuna.

Nu mi-e frica de calau,
nici de streang n-am teama,
dar in piept ma frige rau
codrul ce ma cheama.

Si mai am un vechi alean :
doi ochi mari de fata.
Lunecau intr-un radvan,
peste Olt, odata…

Erau verzi, erau adanci,
si-au pierit aiurea.
Ci tot port in vis, de-atunci,
ochii si padurea.

Maine-n zori, cand va cadea
latul unei funii,
vor jeli pe urma mea
ulmii si gorunii.

Insa marii ochi curati
-dimineti senine-
dincolo de cruntul lat,
am sa-i duc in mine…

*

Poarta, dis-de-dimineata,
inapoi s-a tras.
S-a sculat , la rumen ceas,
gloata targoveata.

Curtile domnesti sunt pline
de smerit popor.
Pilda vie tuturor
streangul se cuvine.

Nici cinstita boierime
nu se cade dar
sa nu-l vada pe talhar
sus, la inaltime.

Vin boierii, cata iarba,
si-si fac loc sa stea
cat mai sus cu o giubea,
cat mai jos cu-o barba.

Parul, care-asteapta vama,
e si el de rang,
caci pofteste doar in streang
un haiduc de seama.

Du-te-vino, grecoteii
salta-n nerabdari.
Oaspeti mari, pufnind pe nari,
sub turbane, beii.

Soarele pe curti arunca
cosuri de ciresi.
Darabane fara gres
suna la porunca.

Voda ! ce necaz l-afuma ?
Ce omizi il rod ?
Curge-o soapta prin norod :
-Ciuma, Voda-Ciuma !

Sade-n jiltu-i ca pe cuie,
ca pe ghimpi de spin.
Intre perne si venin,
Voda e si nu e.

Lacomi de petreceri rare,
langa Domn, semeti,
Aga, straji si logofeti,
frig in asteptare.

Dar ce crengi de lamaite
si de meri domnesti
infloresc pe la feresti ?
Crengi sau jupanite ?

Ca la geamuri cand se-aduna
albe sfiiciuni,
parca ning de sus cununi
fragede de luna.

Fragezime, tinerete,
cum de mai surazi
cand sta Iancu intre gazi
tuciurii la fete ?

Fragezime de fecioara,
cum mai legeni crangi,
cand sta Iancu intre spangi,
pregatit sa moara ?

Si tu, Iancule Jiene,
moartea cum o-nfrunti
si-ti bati joc de gazii crunti
cu taciuni sub gene ?


Ce-ai zarit la geam, haiduce ?
Ce ochi mari si verzi ?
Cat ai da sa nu-i mai pierzi
si-n paduri i-ai duce…

Parca-s ochi de nestemata,
mai, haiduc codrean !
Lunecau intr-un radvan,
peste Olt, odata…

-Hei, nu-mi pasa, cioara sluta,
faraon urat,
ca-mi pui streangul tau de gat,
cand eu sunt lauta.

Baragladina, nu-mi pasa
funia ca-mi legi,
cand eu sunt ciorchini intregi,
dulce tamaioasa.

Nici de corbi nu-mi pasa foarte,
ticalos tigan,
cand vad ochii din radvan
ca-mi zambesc la moarte…

Gazii, goi ca spurcaciunea.
Iancu, falnic nuc.
-Codrule fara haiduc
duce-ti-as minunea.

Suna moarte darabana,
gazii-l smulg din loc.
-Neamule fara noroc
duce-ti-as icoana.


Gloatele, de ce suspina ?
Streang, de ce tresari ?
Unde-s ochii verzi si mari
pusi in geam lumina ?

Cand s-au smuls -;smaralde sfinte-
din fereastra lor,
ca sa-i arda, in pridvor,
Domnului-nainte ?

Jupanita, creanga alba,
ochii tai senini
la Maria-Sa i-nchini,
cum inchini o jalba.

Buzele-ti nu spun nimica,
numai ochii cer..
Alb, ca visinul Prier,
langa ochi, Vladica.

-Pune-ti, Doamne, mila-n fapta.
Pravila din mosi,
daca stai si o descosi,
tare-i inteleapta.

Ca ea cere slobozire
din osanda grea,
fata de boier de-l vrea
pe talhar de mire.

Azi, din curtea Ta se-alege
crinul prea curat,
de osanda si pacat
lotrul sa-l dezlege…


Voda-ngaima : -Tu, Sultana,
in genunchi imi stai ?
Ochii plang si-ntregul rai
palpaie pe-o geana.

-Vrei de mire lotru mare ?
Vrei din streang sa-l scot ?
Ochii plang si raiul tot
cere-n ei iertare.

Si, deodata, gloata cade
in genunchi, tunand :
-O, Maria-ta, fii bland,
iarta si sloboade !

Geme Voda, geme Aga,
logofetii tac.
Se cruceste in cerdac
boierimea-ntreaga.

Domnul da porunci. Si geme.
Gazii sar-napoi.
Arnauti in fuste noi
bombane blesteme.

Gloata-n vuiet se ridica.
Peste ea, domol,
scrie cruci de aur gol
mana de Vladica.

Numai ochii de-altadata,
ochii din radvan,
printre beii cu turban
rad cu zarea toata.

*
Sargii se implanta
Codrului afund.
Surugiul canta,
crengile raspund.

Funie usoara,
spanzura-ti alti furi…
Drum de nunta zboara,
zboara prin paduri.

Butca sau mireasma
leagana pe miri
sub catapeteasma
crengilor subtiri ?

Merg sfintiti de veacul
codrilor batrani.
Rade-n zari conacul
asteptand stapani.

Cat ii stejarisul
de inalt in zvon,
smirna-i tot frunzisul,
pomii toti, amvon.

Cat de lung drumeagul
pentru sargi si roti,
patrafir tot fagul,
flamuri ulii toti…

Unde duci cu tine,
mire nazdravan,
dimineti senine,
ochii din radvan ?


Unde duci, Jiene,
tras de telegari,
zarii dunarene
ochii verzi si mari ?

Uite-i cum se lasa
mai adanci, mai grei,
lumea neculeasa
s-o culegi din ei.

Uite-i cum se pleaca
-hotule-ntre hoti-
cerul ce-i ineaca
sa li-l furi, de poti…

Surugiul mana,
frunzele nu tac.
Taina ta ce-ngana,
murmur de copac ?

Duce butca-n fuga
mirii nuntii verzi.
Creanga ca o ruga,
mustri sau dezmierzi ?

Duce butca-n goana
mirii albei nunti.
Frunza ca o rana,
sangeri sau te-ncrunti ?

Iancu cand asculta,
cand n-ar vrea de loc,
creanga tot mai multa,
frunza grea de foc.


Ca sa nu-l auda,
spune soapte-n el -;
(stropi de geana uda
pe-un ceresc inel):

-Alba mea mireasa,
fragedul meu rai
cupa-ar vrea pe masa
umbra ta sa-i dai.

De mireasma-ti lina
crinii toti sunt beti.
Trestia se-nchina,
mladieri s-o-nveti.

Iar si iar il cheama
paltin si gorun.
Iancului i-e teama
parca de ce spun.

Ca sa nu-i auda,
canta soapte-n el
(stropi de geana uda
pe-un ceresc inel) :

-Toata unda apei
pasul tau l-ar vrea.
Tremurarea pleoapei
ti-o ingan-o stea.

Nuferii iti fura
umerii rotunzi,
verdea iezitura -;
ochii tai afunzi…


Iar ti iar il striga
ulmul nimanui.
Iancului i-e frica de chemarea lui.

Ca sa nu-l auda,
plange soapte-n el -;
(stropi de geana uda
pe-un ceresc inel) :

-Lunecai, odata,
peste Olt, in vis.
Tu erai, sau toata
floarea de cais ?

Cu ce dulci omaturi
ingerii te-au scris ?
Azi imi arzi alaturi,
dar imi pari tot vis…

Iar si iar, oriunde,
teiul face semn.
Iancu nu raspunde
la grozav indemn.

Ca sa nu-i auda
glasul cenusiu,
suduie cu ciuda :
-Mana, surugiu…

Iar si iar se zbate
fagul nepatruns.
Iancu nu se-abate
si nu da raspuns.


Ca sa nu-l auda
smulge-un bici acum
si da sfichi si nu da
sargilor de fum.

-Tu, mireasa, du-ma
raiului tau sfant.
Parca ma sugruma
ramurile-n vant

Dragostea mea draga,
smulge-ma de-aici…
Creanga iar se roaga,
Iancu iar da bici.

Si cum geme ramul
cu frunzis de foc,
parc-ar plange neamul
fara de noroc.

*

Cine-a muls, cu maini blajine,
Calea-Laptelui pe cer,
ca sistarul noptii plin e,
nevazutule oier ?

Codrul susura din foaie
ca o gura de izvor
unde ingerii isi moaie
gingasia gleznei lor.

Din paduri, peste viroage,
vine crangul, cand pe branci,
cand pe coate, sa se roage
cu chemari tot mai adanci.

La conac, sub geam, coboara,
ca sa-i freamate-n auz,
ba cu soapta de vioara
ba cu geamat de cobuz.

Doarme Iancu, vraja lunga,
leganat de brate moi.
Crangul geme sa-l strapunga,
brate dulci il trag-napoi.

Doarme Iancu, vraja goala,
pe ispite de omat.
Crangul geme, el se scoala,
il trag brate indarat.

Doarme Iancu, vraja dulce,
pe fierbinte san zbatut.
Crangul geme, el se smulge,
brate cad in asternut.

Cusma, bunda, ipingeaua
si pistoalele-n serpar…
Fuge-n grajd si scoate seaua,
scoate frau si armasar.

-Du-ma-n lumea mea cealalta,
murgule, ca nu mai pot.
Murgul sare poarta-nalta,
cu haiduc, cu dor cu tot…

Codru-l simte c-o sa vina,
de la brusturi la bureti,
din barlog la vizuina,
de la gusteri la mistreti.

Taica frasin, creanga muica,
vine munte de haiduc !
Mai rasare-o nevastuica,
Mai tasneste vr-un bursuc.

Ii ies carpenii-nainte,
ca haiducii cand vor pungi.
Gata sa-l binecuvinte,
ulmii in odajdii lungi.

Mai, ce scartaie-n tacere
peste codru si muncel ?
Carul-mic cu roti de miere
trage luna dupa el.

Machea, luna e sau, poate
dintr-un put nepamantean
cumpana tacerii scoate
o galeata de margean ?

Peste scorburi, peste viezuri,
stele tinere isi coc
paduretele lor miezuri
de tamaie si de foc.

Pe tarzii poteci razlete,
murgul pune pasi cuminti.
Iancu suiera tristete
Din amare foi cu zimti.

-Jelui-m-as, ca mi-e jale,
jelui-m-as, dar n-am cui :
nici statutelor pistoale
si nici dorului cu pui.


Jelui-m-as numai tie,
codrule fara haiduci…
Din desisuri vechi invie
umbre, taine si naluci :

-Uite-aici oprisi caleasca
unui plod de beizadea ;
i-ai smuls ifosul si tasca
si luceferii din ea.

Uite-aici carnisi Serdarul
cam limbut, cam grecotei,
risipind pe tot hotarul
potera de funigei.

Uite-aici, cu tescovina
te-ai clatit, sa nu te spurci,
dupa ce-ai dat foc, la cina,
unui han cu noua turci.

Si, la jar de crengi uscate,
te-ai legat, cam tot pe-aici,
sa-i faci Neamului dreptate
si cocioabe de calici…

Luna pe carari se varsa
ca o banita de grau.
Pe sub fagi cu frunza-ntoarsa,
lacrimi tremura pe frau.

Cad pe frau si cad pe coama,
cad in iarba licarind,
cand marunti banuti de-arama,
cand inele de argint.


-Dragoste alunecoasa,
inelus invartecus,
cu franghii de chiparoasa
ma legi zdravan de culcus.

Ori de cate ori din bezne
s-a sculat vr-un brat voinic,
l-a frant patima sau, lesne,
l-a stins fierul venetic,

Vino, codrule, si iarta
pieptu-acesta slabanog.
Tot adancul meu te poarta,
tie, ceas de ceas, ma rog.

Fir-ar, codrule, s-ai parte
de-un haiduc cum n-am fost eu,
cu hangerul fara moarte
scris pe zare curcubeu.

Fi-ti-ar toata frunza lina
ochi albastri si ceresti,
toata strasnica tulpina
frunti si brate haiducesti.

Faca-se tot codrul pande
de topoare si maciuci,
daca gloatele flamande
astazi nu mai au haiduci.

Faca-se haiduc tot ramul,
radacinile la fel,
daca azi nici tu, nici Neamul
parte n-ati avut de el…


Lacrimi curg si pica-ntruna
si pe sea si-n iarba jos.
Sus, pe varfuri, pare luna
cusma altui Fat-Frumos.

Ce heruv si-a spart ulciorul sau cad stele prin faget ?
Bate vantu-ncet ca dorul
si ca jalea de incet.

Bate vantu-nlacrimatul
duh amar de foi de nuc,
parca e si nu-i oftatul
codrului fara haiduc.

Bate vantul -;carpatinul-
duh amar de busuioc,
parca e si nu-i suspinul
neamului, spre alt noroc.
(1942-februarie)


Pune poezia BALADA CODRULUI FARA HAIDUC pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe


Copyright 2014 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani