BATRANUL TARAN SI MOARTEA
aDupa Krestianin i smert’ de I. Kr`lovi
Un batr`n prea istovit de nevoie =i de truda,
Iarna, c`nd era frig mare, sau toamna, pe vremea uda,
Adun`nd pu ine lemne in codru cu departare,
Le-au ridicat in spinare,
Si abia st`nd pe picioare, se intorcea tremur`nd
Catre al sau bordeie=, friguros =i plin de fum,
Pl`ng`nd =i amar oft`nd;
Apoi au statut in drum,
De s-au odihnit.
Si din spate la pam`nt sarcina sa slobozind,
Au cazut =i el pe d`nsa ostenit =i g`f`ind,
Si a=a au grait:
?, vai mie, ticalosul, ce sa fac, cum sa traiesc,
Si cum pot sa implinesc
C`te se cer de la mine, =i c`nd toate imi lipsesc.
Biata baba, copila=ii, goi, de foame hamesi i,
Nu am pentru d`n=ii hrana, nu am cu ce sa-i imbrac.
Iar zapciii far’ de mila din casa mea nelipsi i
Cer birul, cer boierescul =i in multe par i ma trag,
Inc`t de c`nd m-am nascut p`n’ ce am imbatr`nit
Nici de-o zi de bucurie eu nu m-am invrednicit!
Deci, moarte, vin’ de ma scapa de o via a ticaloasa ...
Abia cuv`nta aceasta, =i moartea, ce niciodata
De l`nga om nu lipse=te, sta dinainte-i indata
Cu stralucita sa coasa
Si zice: ?u m-ai chemat, apoi, iata, am venit .
Batr`nul, =tiind ca moartea nu iube=te multa =aga,
De tot au incremenit,
Dar mai viindu-=i in fire, i-au raspuns: ?u, soro draga,
Te-am chemat ca sa-mi aju i, sa pui sarcina in spate,
Caci ma grabeam sa ma duc, fiindu-mi casa departe,
Si atunci,
Po i sa te duci
Dumneata unde pofte=ti .
Dintr-aceasta noi vedem ca de-i ur`t sa traim,
Insa c`nd sose=te moartea, ni-i mai ur`t sa murim.
Autor: Povesti
Poezia BATRANUL TARAN SI MOARTEA de Povesti
|
