BROASCA SI ZEUL
— Bre-che-che-chex! coax! coax!
Caci fara apa am ramas! —
Asa striga o broasca, ce de cu primavara
Din valea cea slotoasa, pe deal s-a fost retras,
Si intr-o scursura traia ca pe Parnas.
Dar seceta de vara
Scursurile-au zbicit,
Iar broasca mea zvantata de-a glodului dar mare,
Striga la zei asa de tare,
Precum mai sus v-ati lamurit.
Ea prin acea strigare rugi grele inalta:
Sa se ridice apa pan’ la scursura sa.
Cand iata!
Zeul se arata.
Si-i zice: “Ce vrei oare,
Urata graitoare?
(Era, se vede, Joe in bune dispozitii),
Nu pot baga in seama a tale, eu, capritii,
Ca sa inec o vale si un intreg norod,
Cand tu poti singura sa te cobori la glod
De unde te-ai urcat
Pe deal, ce nu-ti e dat”.
Sunt unii dintre oameni, carei cu sete vor
Ca bine sa le fie pe lume numai lor;
Vanand pe orice chipuri mariri, averi si nume,
Macar sa piara lumea.
Autor: Povesti
Poezia BROASCA SI ZEUL de Povesti
|
