Bursucul si vulpea
de Grigore Alexandrescu
Bursucului ii venise randul si el sa domneasca
Peste un pogon de tufe, in padurea parinteasca,
Pe marginea unei ape. Regatul ii era mic
Si acei ce il vazura
Toti intr-o unire zic,
Se invoiesc a spune ca nu era alt nimic
Decat o miniatura.
Dar riga voiajase,
Si-n strainatate-aflase
Ca un bursuc domnitor,
Ce va sa-si faca un nume
Mare si faimos in lume,
E neaparat dator
Sa ia un ton de marire,
Sa dea por unci pe ostire,
Chiar de n-ar avea soldati,
Caci astfel obisnuiesc
Toti acei care domnesc,
Duci sau regi sau imparati.
Asa el si slobozi
Patr u ordine de zi
Intr-acest chip redijate :
“Catre armiile noastre de linie si de mare,
Cavalerii, infanterii si-artileriei usoare,
Poruncim... si celelalte.”
O porunca din acestea, nu stiu cum s-a intamplat,
De vant a fost aruncata
In tara invecinata,
Unde domnea leopardul; acest domn s-a ingrijat
Vazand ca bursucul are
Armie asa de mare;
Spre a fi inca mai sigur, el intr-acolo porni
Pe ministru din afara , pe vulpe, si-i porunci
Sa saluteze pe printul, dar in taina-a spiona
Si a trage cu urechea, dar mai ales a afla
Cum merg treburile pe-acolo, cat e de primejdios,
Si cata armie tine vecinul sau cel paros.
Sfarsindu-se ambasada, vulpea inapoi veni,
Se infatisa la curte, se inchina si vorbi:
“Porunca am implinit;
Cu ochii-mei le-am vazut toate,
Si poti dormi linistit,
Fara sa ai griji desarte,
Caci toate acele armii de linie si de mare,
Cavalerii, infanterii si artilerii usoare
Nu sunt alt, poti fi prea sigur, pestritule imparat,
Decat un soldat pe apa si o luntre pe uscat.”
Vanitatea e mic viciu, dar cu buna-ncredintare,
Ea adesea ne expune la ridicol foarte mare.
Autor: Povesti
Poezia Bursucul si vulpea de Povesti
|
