CÂINELE SI LUPUL
Un caine zacea in afara de ograda stapanului, adapostindu-se
subt un gard, unde-l gasi un lup care vroia sa-l manance. Cainele
se ruga de lup sa-l mai astepte putintel zicandu-i:
— Peste putine zile stapanul meu va sa faca praznic mare,
atunci si eu voi manca mult de ma voi ingrasa si asa voi fi dulce
si bun la mancare, pe cand acuma vezi-ma ca-s slab si nemernic;
iar atunci viind tu, ma vei manca cu pofta.
Lupul il crezu si-l lasa, iar peste cateva zile, mergand iar
dupa
vanat, se abatu si pe la caine, pe care acuma zarindu-l de departe,
tocmai sus pe varful unul grajd, il chema sa vie jos, zicandu-i:
— U! ma! Dar oare nu-ti mai tii cuvantul? Dar oare ti-ai uitat
juramantul?
Iar cainele ii raspunse:
— Cu adevarat, jupane lupe, ca de astazi inainte de ma vei
mai gasi afara din ograda, sa nu mai astepti nunta ori praznic, ci
sa-ti cauti de treaba.
Invatatura; Asa fac oamenii cei intelepti, ca daca din nenorocire
cad in vreo nevoie sau primejdie, de unde din intamplare scapa,
ei atunci se feresc si se pazesc cat se poate mai bine ca sa nu mai
cada intr-insa sau intr-alta asemenea.
Autor: Povesti
Poezia CÂINELE SI LUPUL de Povesti
|
